Carmen Laiu

Prima întâlnire dintre Emmanuel Macron și Vladimir Putin, la Versailles, trebuia să marcheze 300 de ani de la stabilirea relaţiilor ruso-franceze. Însă printre politeţuri și convenienţe, Macron i-a bătut obrazul omologului său rus, acuzând presa aservită Kremlinului de propagandă. Istoricul recent al relaţiilor franco-ruse nu s-a conturat în culori prietenoase – decizia lui François Hollande...

Fascinaţia trăită în universul copilăriei, cu sarabanda sa de istorii, trăiri și înţelesuri, este irepetabilă. Ca adulţi, suntem însă prea puţin conștienţi că, în frânturile acelui trecut magic, pot sta la pândă monștri, ascunși printre visuri, amintiri și zmeie, reactivându-se și rănindu-le posesorii, în timp ce îi anesteziază cu o senzaţie familiară de déjà-vu.

Construirea unei vieţi mai bune nu pare să fi fost o preocupare serioasă a regimurilor comuniste. Însă înscenarea ei până în cele mai firave detalii i-a devenit o artă. Virtuozii ei au înșelat un întreg Occident, iar când amăgirea nu a mai fost posibilă, accentul a căzut pe anesteziere sau pe seducţia pentru complicitate.

Să te scufunzi în întuneric, după ce 14 ani te-ai bucurat de tot spectacolul de har și de frumuseţe în care e scăldată lumea noastră, poate fi debutul unei tragedii. Sau poate fi momentul în care începi să deslușești, nuanţă cu nuanţă, splendoarea unei realităţi pe care ochii sănătoși o ratează atât de frecvent.

Rusia de astăzi visează să redevină o mare putere globală. Iar regimul de la Kremlin pare să-și fi reamintit că, pentru a ajunge ce a fost cândva URSS-ul, trebuie să folosească nu doar propaganda, ci și agresiunea militară.

Propaganda era animalul de casă al regimului comunist și avea două capete: secretizarea realităţii și defăimarea adversarilor. Democraţia a pretins că a ucis animalul, însă tot ce a reușit, de fapt, a fost să îl adoarmă.

Democraţia se ponosește de la an la an nu doar în Ungaria, care a fost ţinta unui atac dur în Parlamentul European și despre ale cărei derapaje democratice am vorbit în prima parte a acestui articol, ci și într-o Europă care părea definitiv cucerită de valorile liberalismului.

În plenul Parlamentului European s-au rostogolit recent cuvinte grele, ţintite către premierul ungar, dar care ar putea fi adresate, cu necesarele retușuri și nuanţări, și altor lideri europeni.

Ultima zbatere a vieţii, înainte de a se desprinde, prin intermezzoul agoniei, de posesorul ei, nu pare să deţină niciun grăunte de miracol. E o imagine de care ai vrea să te ascunzi, până când se mistuie toate chipurile diforme ale unei treceri, doar arareori line, spre odihna de după ultimele bătăi de aripă ale...

„Doi artiști din vechime se luaseră odată la întrecere, vrând să afle care din ei poate zugrăvi mai aproape de adevăr lumea vizibilă. «Am să-ţi demonstrez, acum, că eu sunt cel mai bun», a spus unul dintre ei, arătându-i celuilalt o perdea pictată. «Ei bine, trage perdeaua», i-a cerut acesta, «să vedem tabloul». «Perdeaua este...

Poveștile de dragoste au abilitatea de a ne cuceri prin detaliile unei frumuseţi mereu proaspete, de a umbri incertitudinile legate de trăinicia lor, de a introduce pe ușa din faţă speranţa că, într-o zi, vom trăi și noi scenariul uneia dintre ele și că semnătura eternităţii va rămâne lizibilă pe el.

„E ca la teatru. Din sală vezi o poveste frumoasă – scena e curată, actorii sunt străluciţi, e o lumină magică, dar când treci în culise… Deodată, în spatele cortinei sunt resturi de scânduri, cârpe, decoruri pe jumătate vopsite… S-a dus povestea. E întuneric. E murdar.” (descriere a comunismului făcută pe patul de moarte de...