6 stereotipuri frecvente despre introvertiţi

498

Nu tuturor le place să fie în mijlocul mulţimii sau în centrul atenţiei. Cei consideraţi în general singuratici și rezervaţi în situaţiile sociale sunt introvertiţii, asociaţi adesea cu genul tăcut, retras și liniștit. Cât de adevărată este însă opinia comună cu privire la persoanele introvertite?

 

Dincolo de faptul că introvertiţii sunt catalogaţi drept timizi, iar extravertiţii încrezători și sociabili, între cele două feluri de a fi există diferenţe mai subtile și complexe, principala distincţie fiind dată de modul în care aceștia se raportează la interacţiunile sociale.

În timp ce extravertiţii își extrag energia din socializarea cu ceilalţi, introvertiţii, din contră, își reîncarcă bateriile atunci când se află în compania propriei persoane, fiind axaţi într-o măsură mai bogată asupra lumii lor interioare. Această retragere în sine pe care o preferă în detrimentul situaţiilor sociale îi face pe introvertiţi să fie uneori neînţeleși, etichetaţi drept singuratici sau lipsiţi de abilităţi relaţionale, într-o lume care valorizează și răsplătește trăsăturile specifice stilului extravertit. Numai că, de multe ori, se dovedește că introvertiţii nu sunt exact așa cum se crede, multe dintre părerile vehiculate fiind, de fapt, simple stereotipuri.

Un prim astfel de mit sau stereotip ar fi faptul că toţi introvertiţii sunt timizi și toate persoanele timide sunt introvertite.

În general, se pune semnul egal între cele două trăsături, dar realitatea, confirmată și de psihologi, este că mulţi introvertiţi nu sunt neapărat timizi, manifestând siguranţă de sine în relaţiile cu ceilalţi. Timiditatea, care poate fi experimentată și de extravertiţi, presupune un simţământ de disconfort și anxietate în situaţiile sociale și duce uneori la evitarea interacţiunilor repetate. Motivul pentru care introvertiţii recurg la această evitare nu este însă timiditatea, ci nevoia de a acumula energie în modul specific lor: în singurătate și meditaţie. A fi timid denotă un comportament, dar a fi introvertit reflectă o motivaţie, indică o constatare neuroștiinţifică.

Introvertiţilor nu le place să fie în prezenţa altor oameni.

Le place singurătatea și preferă interacţiunile cu o singură persoană, însă nu sunt antisociali, spun psihologii. Ceea ce îi caracterizează este tendinţa de a-și forma un cerc restrâns de prieteni și nu o largă reţea de cunoștinţe. Mai mult, contrar părerii obișnuite că introvertiţii nu se simt bine în cadrul anumitor evenimente sociale precum petrecerile, aceștia găsesc totuși plăcere în astfel de reuniuni, preferând să stea pe margine și să adopte rolul de observatori mai degrabă decât acela de principali pioni ai acţiunii.

Introvertiţii nu sunt lideri pricepuţi, nici buni vorbitori în public.

Poate părea surprinzător, dar chiar și introvertiţilor le face plăcere să se afle în lumina reflectoarelor. Abilitatea de a fi lider este una înnăscută, de aceea ei pot excela în posturile de conducere, fiind chiar mai eficienţi decât extravertiţii în ceea ce privește munca de echipă. Se pot regăsi cu ușurinţă și în ipostaza de a ţine discursuri publice, tendinţa lor de a aprofunda și a pregăti din timp lucrurile ajutându-i să se descurce foarte bine în acest sens.

Introvertiţii sunt înclinaţi spre depresie.

Singurătatea este, de cele mai multe ori, corelată cu izolarea și depresia. Introvertiţii însă nu confundă solitudinea, la care recurg periodic, cu singurătatea, decât atunci când separarea de ceilalţi se prelungește, tinzând spre permanenţă și favorizând, într-adevăr, apariţia depresiei. În ceea ce privește tendinţa introvertiţilor de a gândi și analiza în amănunt lucrurile, aceasta are potenţialul de a se transforma într-un factor al depresiei atunci când devine excesivă, dar nu este, în mod inerent, o cauză favorizantă.

Introvertiţii sunt mai intelectuali și mai creativi decât extravertiţii.

Albert Einstein, Marcel Proust sau Charles Darwin sunt doar câteva dintre personalităţile considerate ca aparţinând tipului "tăcut". În ciuda numeroaselor exemple oferite de istorie, inteligenţa nu este însă o calitate rezervată exclusiv introvertiţilor. Și extravertiţii pot da dovadă de foarte multă creativitate, mai ales în momentele lor de reflexie și introversiune, pentru că, de regulă, creativitatea se desfășoară în plan interiorizat.

Este ușor să faci diferenţa între introvertiţi și extravertiţi.

Dată fiind deschiderea culturii noastre către trăsăturile extraverte de personalitate, introvertiţii pot simţi uneori presiunea de a se adapta situaţiilor sociale într-o manieră secundară firii lor. Se pot bucura de atenţia celorlaţi la o întâlnire mai amplă, pot prelua, fără probleme, responsabilitatea de a întreţine conversaţiile și se pot deghiza, dacă este nevoie, din oi în lupi, însă vor ajunge inevitabil, la sfârșitul zilei, în intimitatea propriului cămin, restaurându-și energia cu o carte bună în mână și o cană caldă de ceai.