Viaţa pare să ofere prea puţin sens și semnificaţie celor nevoiţi să lupte pentru a-și păstra demnitatea și a-și reuni familiile. Poate că nu lipsurile materiale sunt cele mai mari obstacole în calea refugiaţilor, ci modul în care sunt nevoiţi să trăiască. Văzute de la distanţă, taberele de refugiaţi par o soluţie adecvată. Lucrurile nu se mai prezintă la fel în momentul în care se dă ochii cu realitatea. Aceasta a observat și Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere şi Ajutor (ADRA România), care a luat decizia de a fi alături de aceste persoane.
ADRA este deja un nume cunoscut, care nu are nevoie de prea multă prezentare. Nenumăratele proiecte sociale în care este implicată vorbesc de la sine. ADRA și-a creat un obicei din a fi prezentă în zonele cele mai defavorizate, oferind ajutor, suport sau consiliere acolo unde este nevoie. Așa s-a întâmplat și în taberele de refugiaţi, unde ADRA, prin birourile din Europa, lucrează deja în patru dintre acestea, situate în zona de nord a Salonicului, Grecia.
La începutul lunii mai, un grup de cinci voluntari ADRA România s-a deplasat în Idomeni și Petra Olympus Refugee Camp, arătându-și disponibilitatea de a petrece timp „ascultând, vindecând și încurajând”, după cum caracteriza Valentina Sturzu-Cozorici, manager proiect ADRA România, răspunsul la apel al tinerilor respectivi. Dorinţa de a oferi susţinere și ajutor celor pentru care motivele de bucurie și speranţă s-au spulberat odată cu sosirea în Europa continuă să rămână emblema compasiunii umane.
Citite din rapoarte, vieţile acestor oameni, răvășite de sărăcia și războaiele din zonele de origine, se reduc mai degrabă la cifre. Din apropiere, lucrurile se văd și se simt cu totul altfel. Poveștile de viaţă și dramele reale ale refugiaţilor cu greu pot lăsa pe cineva indiferent din momentul în care sunt auzite și cunoscute în mod direct. O recunoaște deschis chiar unul dintre voluntari, care și-a modificat propriile păreri despre refugiaţi. „Perspectiva pe care mi-am format-o asupra acestui subiect s-a schimbat radical după proiectul pe care l-am desfășurat în Grecia”, a spus Marcel Brândzanic, psiholog și voluntar ADRA România.
Familii dezintegrate, taţi plecaţi și copii rămași, lacrimi de dor, condiţii insalubre, acestea ar fi, în sinteză, aspectele pe care voluntarii ADRA le-au întâlnit dincolo de gardurile care împrejmuiesc taberele. În plus, nici acuzaţiile proferate adesea la adresa refugiaţilor nu se susţin. „Am cunoscut în tabără tineri refugiaţi care au mai multe diplome academice decât mine. Am cunoscut tineri liniștiţi, blânzi, săritori în a-i ajuta pe cei care au nevoie de ei, pașnici etc. Cu toate acestea, pentru ei s-au ridicat garduri înalte cu sârmă ghimpată…”, a declarat psihologul. Iar dincolo de sârmă, viaţa este imposibilă. „De fiecare dată când pășesc pe un teren de fotbal mă simt foarte bine. De data aceasta însă a fost diferit. Am intrat pe un teren de fotbal pe care locuiesc (mănâncă, dorm, se spală etc.) peste 350 de persoane. Nu au medic, nici profesor. Au un singur soldat care-i păzește…”, sună concluzia tristă a voluntarului ADRA.
