Insistenţa de a atinge perfecţiunea poate fi un atuu, dar poate fi și o reală piedică în calea succesului. Află câteva din capcanele în care cad pradă perfecţioniștii, identificate de Huffington Post.
Perfecţioniștii: ce se întamplă cu ei?
Dr. psiholog Monica Ramirez Basco subliniază pericolul perfecţionismului, pe care îl aseamănă cu o sabie cu două tăișuri. În demersul lui de a atinge perfecţiunea, individul este mânat atât de dorinţa sa de a crea ceva bun, dar,totodată, şi de teama de eșec și de consecinţele acestuia, punctează experta. Acest lucru este inspirat încă de la o vârstă fragedă, când părinţii și profesorii îi încurajează pe copii să obţină rezultate deosebite la învăţătură și îi pedepsesc pe cei care se întorc cu rezultate slabe.
Mulţi dintre perfecţioniști văd lucrurile în alb și negru, fără nuanţe de gri. Riscul nu este un termen care îi caracterizează, de aceea ei au tendinţa de a se implica în proiecte în care sunt încrezători că vor reuși, evitându-le pe cele în care ar putea eșua. Acest lucru le poate deteriora spiritul creator și inovativ, scrie Psychology Today.
Totodată, perfecţioniștii încearcă să evite pe cât posibil greșelile, oricât de neînsemnate ar fi ele. „Atunci când te concentrezi în principal asupra eșecului și ești mânat de dorinţa de a-l evita cu orice preţ, chiar și cel mai mic eșec este o dovadă pentru o teză mai mare a eșecului personal”, scrie HuffPost.
Cei care tind spre perfecţiune se predispun la sentimente de neîmplinire, pentru că întotdeauna există un ţel mai mare de atins. Astfel, ei tind să se concentreze mai degrabă asupra lucrurilor pe care nu le-au realizat decât să se bucure de obiectivele pe care le-au atins până în prezent.
De asemenea, perfecţionismul ne poate determina să ignorăm riscurile pe care acest comportament le presupune, precum expunerea la stres și dezvoltarea dependenţei de muncă (workaholism). În insistenţa de a atinge perfecţiunea, individul poate deveni mult mai critic faţă de ceilalţi și poate începe chiar să se bucure de eșecul celorlalţi, dar și să devină extrem de defensiv atunci când este criticat, luând toate lucrurile foarte personal. Nu în ultimul rând, perfecţioniștii se tem de mediocritate, au tendinţa de a-și construi un „scut de apărare” care îi împiedică să se deschidă în faţa celorlalţi și sunt expuși riscului de a experimenta episoade de depresie, vinovăţie și chiar rușine, cauzate de presiunea socială de a reuși, venită din exterior.