Cele 4 campioane-Femei care și-au depășit condiţia

91

După articolul despre cei 4 fantastici, bărbaţi care și-au depășit limitele fizice și au făcut istorie în domeniile lor, urmează rândul a patru femei excepţionale, care au învins selecţia naturală și au ieșit în top.

După articolul despre cei 4 fantastici, bărbaţi care și-au depășit limitele fizice și au făcut istorie în domeniile lor, urmează rândul a patru femei excepţionale, care au învins selecţia naturală și au ieșit în top.

 Aţi văzut vreodată o balerină afro-americană? Nu aţi văzut pentru că nu există. „Dansatorii de culoare nu pot ajunge balerine", îi tot spunea o instructoare de dans tinerei Michaela DePrince, încercând să o determine să renunţe la visul ei, pe când avea doar 10 ani. Acum, la 18 ani, Michaela este o balerină în adevăratul sens al cuvântului, una dintre starurile de urmărit la nivel mondial. Dar drumul până aici nu a fost ușor. Michaela este unul dintre copiii războiului civil din Sierra Leone. Conflictul care a omorât zeci de mii de oameni a lăsat-o și pe ea orfană. Tatăl ei a fost ucis de rebeli, iar mama ei a murit de foame. La doar trei ani, Michaela a ajuns într-un orfelinat unde nu avea nimeni grijă de ea. Și acum își aduce aminte cum toată lumea îi spunea că este „copilul diavolului" din cauză că avea vitiligo, o afecţiune a pielii care cauzează apariţia petelor decolorate pe corp. Copiii din orfelinat erau strigaţi pe numere, în ordine crescătoare, de la cel mai favorit, la cel mai dispreţuit. Michaela avea numărul 27, din totalul de 27. Singura persoană care avea grijă de ea era o femeie gravidă, dar aceasta a fost omorâtă de rebeli chiar în faţa Michaelei. Rebelii au pus-o la pământ și i-au tăiat abdomenul. Când au văzut că bebelușul era de sex feminin i-au tăiat mâinile și picioarele femeii și au lăsat-o acolo, cu bebelușul încă în ea, scrie CNN. Pentru Michaela, libertatea era întruchipată de o frumoasă balerină de la coperta unei reviste pe care a găsit-o prin orfelinat. Dar nu ar fi gustat niciodată libertatea sau bucuria de a dansa dacă nu ar fi fost adoptată de un cuplu american în 1999. La doar 13 ani, pasiunea pentru balet i-a adus o bursă la faimoasa școală American Ballet Theater din New York. Restul este istorie. Născută în sărăcie, cu o boală degenerativă care a lăsat-o aproape oarbă, Terezinha Guilhermina şi-a dat seama de abilităţile sale atletice fugind de un coleg care o hărţuia la şcoală, în Betim, Brazilia. În ciuda dizabilităţii sale, Guilhermina l-a depăşit uşor pe colegul ei mult mai mare, descoperind astfel forţa vieţii sale. Ghinionul a făcut ca ea să se nască într-o familie săracă, cu 12 fraţi. Mama ei a murit pe când Guilhermina avea doar nouă ani, lăsându-i pe copii să scormone după mâncare pe oriunde puteau găsi ceva resturi. Şansa vieţii ei a venit odată cu un proiect pentru persoanele cu dizabilităţi desfăşurat de consiliul local, şi care se axa pe înot şi atletism. Prima dată a ales înotul pentru că nu avea cu ce să se încalţe pentru a alerga, dar sora ei care lucra ca asistentă medicală i-a dat încălţările ei. Cu pantofi în picioare, nimeni nu o mai putea prinde din urmă. Cu primii bani pe care i-a câştigat la o competiţie de stradă, s-a oprit la primul magazin şi a cumpărat un iaurt la care visase de când era mică. Prima medalie de aur a câştigat-o la Olimpiada Paralimpicilor din 2007, proba de 100 m. Singura ei problemă rămâne startul, când porneşte mai stângaci decât ceilalţi participanţi. La concursuri participă alături de un ghid, iar după şapte oameni care au lăsat-o baltă, a găsit unul care o ajută cu adevărat. Alături de el a câştigat încă două medalii de aur, stabilind chiar un record mondial de 12,01 secunde la proba de 100 m. Toni Morrison este prima femie afro-americană care a câștigat Premiul Nobel pentru literatură, în 1993. De asemenea, este prima femeie de culoare care a câștigat Premiul Pulitzer pentru Ficţiune, în 1988, cu romanul Mult Iubită. Toni s-a născut în anul 1931 în Statele Unite, din părinţi săraci, care au avut în total 4 copii. Crescând într-un cartier delimitat, Toni nu a devenit conștientă de problemele rasiale decât când era deja adolescentă. În clasa întâi nimeni nu o considera inferioară, deși era singura elevă de culoare din clasă. Dar mai era și singura elevă care știa să citească, graţie părinţilor ei care au pus în ea o dragoste pentru cărţi, muzică și folclor. Pe stradă însă situaţia era alta. În ciuda prejudecăţilor și a sărăciei familiei ei, Toni a reușit să urmeze cursurile Universităţii Howard și un masterat la Universitatea Cornell. De-a lungul carierei sale, a strâns 17 premii și titluri, printre care premiile Nobel și Pulitzer. Deși unii consideră că scrierile sale sunt „broșuri feministe" pentru că romanele se concentrează de obicei asupra femeilor de culoare, Toni rămâne unul dintre cei mai iubiţi și apreciaţi scriitori americani. Phiona Mutesi are 17 ani şi a devenit cunoscută după ce a participat la un program misionar din Uganda, care avea scopul de a-i învăţa pe copiii defavorizaţi să joace şah. Surpriza tuturor a fost că Phiona are un talent incredibil la şah. Phiona a acordat un interviu pentru CNN, în care spune că înainte să descopere şahul şi să devină campioană trăia pe străzi, fără să aibă nimic de mâncare. A intrat în programul misionar de şah pentru că era răsplătită cu o masă pe zi, pe care o împărţea cu fratele ei. Imediat ce i s-a descoperit talentul, a devenit subiectul unei ştiri virale, a unei cărţi intitulate Regina din Katwe şi a unui scurt documentar pe YouTube. Acum are un atrenor de şah şi călătoreşte în jurul lumii inspirând oamenii. Mai mult, producătorii de la Disney vor să facă un film despre viaţa ei. Este mai încântată de faptul că acest joc a scos-o în lume, a văzut că se poate trăi şi altfel decât trăia ea. I-a dat şi posibilitatea de a se întoarce la şcoală şi a făcut-o să viseze să devină doctor.