Cinci domenii la care stăm mai bine decât credem

357

Dacă am pune pe hârtie toate lucrurile pe care le ştim cu siguranţă despre lumea în care trăim, este foarte posibil ca lista noastră să semene cu un test al ignoranţei, afirmă Hans Rosling, profesor de Sănătate Globală la Karolinska Institutet, din Suedia. Şi aceasta din cauză că există cel puţin cinci domenii foarte importante la care stăm mult mai bine decât credem.

În primul rând, în lumea contemporană nu mai există distincţia dintre ţările în curs de dezvoltare şi ţările dezvoltate. Primele erau sărace, aveau familii numeroase şi o speranţă de viaţă scurtă, cele din urmă se aflau la polul opus. Însă în ultimul deceniu, multe dintre ţările în curs de dezvoltare s-au apropiat de ţările bogate, din punct de vedere al nivelului de trai, astfel că cei mai mulţi locuitori ai planetei se află la mijloc. Brazilia, Mexic, China, Turcia, Tailanda şi multe alte ţări asemenea lor se află acum mai degrabă aproape de statele bogate decât de cele sărace.

În al doilea rând, creşterea demografică se apropie de final, în ciuda prognozelor care anunţă înmulţirea cu câteva miliarde până la mijlocul secolului. Dacă în urmă cu 50 de ani, rata fertilităţii era de cinci copii la o femeie, acum numărul este la jumătate, 2,5 copii la o femeie. Cauzele oarecum uşor de dedus sunt accesul la metode contraceptive, posibilitatea de a avorta şi educarea femeilor în această privinţă.

Tot cu privire la educaţie, fetele şi femeile au acces mai facil la educaţie, fiind în număr egal cu bărbaţii la acest capitol. Dacă bărbaţii cu vârste curprinse între 25 şi 34 de ani au petrecut, în medie, opt ani în instituţii de învăţământ, femeile cuprinse în acelaşi interval demografic au beneficiat de şapte ani de instruire academică.

La nivel global, aproximativ 10% dintre fetele care nu au acces la educaţie sunt împiedicate de tabuuri culturale, dar restul – până la 60 de milioane de copii care nu au avut acces nici măcar la studiile primare – sunt copii prea săraci pentru a putea merge la şcoală, pentru care prioritatea o reprezintă câştigarea existenţei.

În al patrulea rând, oamenii sunt mult mai sănătoşi decât înaintaşii lor. În urmă cu jumătate de secol, speranţa de viaţă era de 60 de ani, iar astăzi este cu zece ani mai mare. Cheia a fost scăderea mortalităţii infantile, care a fost una dintre marile reuşite ale secolelor al XIX-lea și al XX-lea. Dacă în 1960, unul din cinci copii murea înainte de a împlini cinci ani, astăzi procentul este de unul din douăzeci. Şi, paradoxal, creşterea demografică cea mai mare este în ţările foarte sărace, în care copiii se nasc în condiţii medicale modeste.

În cele din urmă, lumea contemporană se află mai aproape de rezolvarea problemei sărăciei globale. A fi extrem de sărac se traduce printr-un venit mediu mai mic de 1,25 de dolari pe zi per individ. În realitate însă, aceasta înseamnă că familiile acestea nu au siguranţa zilei de mâine, copiii trebuie să muncească în loc să meargă la şcoală şi sunt expuşi unor boli care pot fi fatale, precum malaria sau pneumonia. Vestea foarte bună este că numărul persoanelor foarte sărace a scăzut de la 2 miliarde în 1980, la un miliard în 2012. Şi perspectiva este chiar şi mai bună, deoarece există şase mari ca şi acest miliard de săraci să dispară din statistici în următoarele două decenii, datorită ajutorului global şi a politicilor congruente.