În general, persoanele introvertite sunt neînţelese şi chiar catalogate drept ciudate, lucru care uneori devine o piedică în cadrul relaţiilor. Însă dacă este vorba despre un părinte introvertit, relaţia cu copilul său poate fi o mare provocare.

Persoanele introvertite preferă singurătatea, deoarece sunt mai orientate spre propria persoană decât spre cei din jur. Le place să gândească mult şi să mediteze, să citească sau să aibă conversaţii interesante cu cineva care împărtăşeşte aceleaşi idei şi concepţii. Le place să vorbească doar dacă au ceva important de spus, nu doar de dragul de a vorbi sau de a face conversaţii menite să lărgească cercul de prieteni.

Nu sunt timizi, aşa cum sunt percepuţi, ci doar au nevoie de un motiv pentru a interacţiona cu cei din jur. Acestea sunt câteva dintre caracteristicile persoanelor introvertite care, departe de a-i transforma în nişte oameni ciudaţi, îi fac doar diferiţi. Introversiunea nu este un defect de caracter sau personalitate, ci uneori este chiar o calitate. Un studiu realizat de L.K. Silverman din anul 1986 arată că introvertiţii au un procent de inteligenţă mult mai ridicat decât media, deoarece aceştia au capacitatea de a se concentra mai bine pe lucrurile cu adevărat esenţiale.

A fi părinte este din start o provocare, însă dacă părintele este introvertit, provocarea este şi mai mare, potrivit experţilor. Părintele este nevoit să fie mereu înconjurat de copil, întrebat la tot pasul diverse lucruri, iar momentele de liniște sunt rare. Tocmai de aceea a reuși să fii alături de copilul tău și să ai și momente de relaxare e destul de greu. Soluţia unor astfel de părinţi este să îi lase în faţa televizorului sau a jocurilor pe telefon sau tabletă. O mamă introvertită care își educă cei patru copii acasă s-a lovit de această provocare a găsit soluţii mai bune și oferă pe blogul ei câteva sfaturi părinţilor introvertiţi, pentru a avea o relaţie cât mai sănătoasă cu copiii lor:

  1. Creaţi o zonă fără zgomot inutil. Una dintre nevoile unui părinte introvertit este liniştea. Însă linişte şi copii, în mod normal, sunt doi termeni incompatibili. De aceea, este foarte importantă stabilirea unor reguli prin care copiii să ştie că nu trebuie să facă zgomote inutile, cum ar fi să ţipe sau să cânte tare. Chiar şi aşa, părintele introvertit va fi nevoit să le amintească copiilor destul de des că trebuie să evite zgomotele inutile. O altă regulă poate fi aceea de a nu face două zgomote în acelaşi timp. Spre exemplu, nu este necesar ca radioul şi televizorul să fie deschise în acelaşi timp.
  2. Stabiliţi un timp pentru odihnă. Persoanele introvertite au nevoie atât de odihnă fizică, cât şi emoţională. Dar atunci când au copii mici, lucrurile se complică, motiv pentru care este nevoie de un timp de odihnă obligatoriu pentru copii, în care se pot odihni în pat, pot citi sau desena sau pot realiza alte activităţi în linişte.
  3. Stabiliţi ora de culcare devreme. Pe măsură ce copiii cresc, acest lucru nu este întotdeauna posibil, însă cât sunt mici este bine să meargă la culcare devreme, atât pentru ei, cât şi pentru părinţi. Pe măsură ce cresc, se poate menţine aceeaşi oră de culcare, chiar dacă practic ei nu se culcă atunci. Pot sta în pat să citească, să asculte muzică sau să se joace în linişte. Acest lucru le-ar oferi părinţilor posibilitatea de a avea un timp pentru ei, în care să-şi încarce bateriile sau să facă ceea ce îşi doresc. În acelaşi fel, dacă s-ar stabili ora de sculare, părinţii ar putea să-şi planifice ziua în funcţie de aceasta.
  4. Planificaţi ziua. Pentru părinţii introvertiţi şi nu numai, planificarea zilei este foarte importantă, deoarece le oferă linişte şi siguranţă şi evită epuizarea mintală provocată de neplanificare.
  5. Căutaţi activităţi pe care să le puteţi face împreună. Sunt foarte importante activităţile care pe copii îi distrează şi pe părinţi îi relaxează. Spre exemplu, părinţii le pot citi sau pot face o plimbare cu copiii, lucruri care părinţilor le încarcă bateriile, iar pe copii îi fac să se simtă bine.

Fie că eşti introvertit sau extrovertit, calitatea de părinte este un dar, la fel ca personalitatea ta. De aceea, cel mai important lucru este să petreci timp de calitate împreună cu copiii tăi şi să le oferi ce ai mai bun, pentru că modul în care interacţionezi cu ei le va determina nu doar caracterul, ci și felul în care îţi vor crește, la rândul lor, copiii.