Experţi în arta înșelăciunii: hoţii care nu se lasă prinși

212

A fura necesită, pe lângă o conștiinţă morală îndoielnică sau chiar inexistentă, numeroase abilităţi și determinare. Însă a fura, în lumea artei necesită cu prisosinţă un mare "talent". De ce?

Pentru că arta este valoroasă nu doar din punct de vedere spiritual, ci și material, dată fiind dispoziţia iubitorilor de artă sau a muzeelor de a plăti averi întregi pentru achiziţionarea unor opere faimoase, tot mai mulţi speculează acest interes, dezvoltând diverse tehnici pentru a contraface și apoi vinde produse artistice căutate pe piaţă.

Astfel de cazuri de înșelăciune sunt din ce în ce mai frecvente în ultima perioadă, numai în cursul lunii trecute fiind arestate șase persoane în Germania și alte 18 în Israel, ca urmare a unei acţiuni organizate de poliţie. Persoanele luate în arest s-au dovedit ulterior responsabile de falsificarea a nu mai puţin de 400 de opere aparţinând unor artiști ruși foarte bine cotaţi în industria artei, fiind puse astfel sub condamnare.

Respectiva captură a autorităţilor vine după o serie de alte arestări făcute acum doi ani în Germania, când au fost puși sub acuzare membrii unei reţele puternice de profil, care, timp de zeci de ani, au falsificat și vândut opere semnate de artiști europeni moderni. Liderul acesteia, Wolfgang Beltracchi, își ispășește și astăzi pedeapsa de 6 ani primită pentru frauda comisă, informează BBC.

Un scandal similar a alertat recent și Statele Unite, unde Knoeder Gallery, unul dintre cei mai vechi comercianţi de artă din New York, s-a confruntat cu șase procese intentate de foști clienţi, din cauză că ar fi intermediat vânzarea unor opere neautentice semnate aparent de câţiva pictori americani foarte "scumpi". Galeria s-a dezis însă de acuzaţii, pledând pentru nevinovăţie.

Situaţia destul de îngrijorătoare se datorează, pe de o parte, tentaţiei unor câștiguri imense obţinute pe calea înșelătoriei și, pe de altă parte, posibilităţii din ce în ce mai facile de a creea copii extrem de reușite ale unor picturi celebre. Operele din secolul XX, care au un preţ considerabil, sunt și ușor de contrafăcut, spun specialiștii, de aceea ele reprezintă, de cele mai multe ori, obiectul de lucru al falsificatorilor.

Spre deosebire de acestea, imitaţiile operelor mai vechi sunt ușor de identificat, datorită metodelor curente de datare și analiză tehnică la care sunt supuse de experţi. Vechile artefacte sunt, în schimb, foarte greu de datat, lăsând speculanţilor cale liberă pentru a opera falsuri introduse apoi pe piaţă.

Un caz exemplar care a pătat obrazul reprezentanţilor britanici ai lumii artistice a avut loc în 2006, când, o familie modestă din nordul Angliei a produs o statuetă din alabastru pe care muzeul local a achiziţionat-o ulterior cu 750.000 de dolari pe post de antichitate egipteană din secolul al XIV-lea. Înainte de a se descoperi că este un fals, aceasta a fost autentificată de Muzeul Britanic și chiar expusă, ca mare achiziţie, într-o publicaţie de renume în domeniu, The Burlington Magazine, notează sursa anterior amintită.

Având în vedere multitudinea cazurilor de fraudă depistate, pare greu de înţeles cum cumpărătorii, persoane potente din punct de vedere financiar, cad atât de ușor pradă înșelăciunilor. Încercând să explice situaţia, Chris Marinello, reprezentant al Art Loss Register, baza de date internaţională a operelor furate și dispărute, spune că cei care cumpără "refuză să facă chiar și cel mai mic efort înainte de a cheltui o avere pe un produs valoros de artă; sunt dispuși să plătească echivalentul costului unei locuinţe chiar și fără a face o evaluare prealabilă."Dorinţa de posesii este un alt motiv al simţului lor credul și pripit, dar și impresia că au dat de un chilipir pe care nu îl pot lăsa să scape.

Dincolo de toate acestea, motivele de îngrijorare pentru cei din industria artei sunt date de acele imitaţii nedepistate, aflate încă în circulaţie. "Putem vorbi doar despre falsurile nereușite, cele care nu au fost identificate; cele bune atârnă încă pe pereţi", afirmă artistul Theodore Rousseau, exprimând o realitate de necontestat.