Moise, un terorist care și-a eliberat poporul?

1522

„Moise a fost un terorist”, susţine un câștigător al Premiului Oscar. Declaraţia actorului Christian Bale a fost făcută înainte de premierea celei mai recente ecranizări holywoodiene cu temă religioasă: „Exodul”. Surprinzător, tocmai Bale este cel care interpretează personajul lui Moise în acest film.

Din punct de vedere religios, personaje precum Moise sau David s-au bucurat permanent de aprecierea credincioșilor. Nu același lucru se poate spune în privinţa celor care au disociat comportamentul personajelor biblice de credinţa pe care au etalat-o. Implicarea eroilor Bibliei în acţiuni punitive, adeseori criminale, sunt privite cu ochi critici în spaţiul secularizat, iar interpretările moderne ale personajelor istorice ajung mai ușor la public prin intermediul cinemaului, lăsând urme semnificative la nivelul mentalului colectiv.

 

Moise, terorist și schizofrenic

Filmul Noe, de exemplu, a expus în ochii cinefililor imaginea unui individ care are prea puţin, până spre deloc, din aura de „om neprihănit” pe care o regăsim în relatarea biblică. Așa cum Noe a fost asimilat unui militant ecologist, Moise este văzut ca o persoană cu abilităţi militare care a știut să acţioneze la momentul potrivit. Christian Bale a încercat să evalueze personajul pe care îl joacă prin lentilele modernităţii și îl percepe pe artizanul eliberării evreilor din sclavia egipteană într-o lumină preponderent negativă. Din perspectiva sa, Moise a fost un „luptător pentru libertate”, ceea ce ar fi o trăsătură demnă de apreciat, dacă nu ar fi fost în egală măsură și un „terorist”, atât din punctul de vedere al egiptenilor de atunci, dar și din cel al evaluărilor seculare moderne. Potrivit actorului american, Moise a fost „una dintre persoanele cele mai barbare despre care am citit vreodată în viaţa mea”.

Actorul nu se limitează doar la critica adusă comportamentului etalat de eliberatorul evreilor, ci plusează, menţionând și eventuale probleme de ordin psihic. Bale a asociat presupusa barbarie a lui Moise cu fragilitatea emoţională a acestuia. „Eu cred că omul a fost probabil schizofrenic.” Nu este clar dacă Bale se referă la călătoriile lungi ale conducătorului evreu până la munţi ca să comunice cu Dumnezeu sau la secvenţa în care acesta pare să fi intrat în conversaţie cu un arbust.

Declaraţiile actorului lasă impresia că a fost surprins de comportamentul personajului pe care îl joacă și care corespunde mult prea puţin cu imaginea care conturată de către teologi. „Moise a fost un personaj mult mai uman și supus greșelii decât mi-am imaginat înainte”, sună concluzia lui Bale.

În apărarea liderului evreu

Editorii de la The Daily Beast au contestat viziunea lui Bale, susţinând că filmul creează o imagine despre Moise care nu corespunde relatării biblice. Moise din Biblie nu deţine sabie și nici nu poartă armură.  De asemenea, nu pare nici atât de barbar precum este descris de actorul american. În opinia unui jurnalist, „Dacă discuţiile pe care Moise le are cu Dumnezeu pot fi considerate schizofrenice, atunci nu există niciun om în Biblie care să nu fi trebuit să ia medicamente.”

Acuzaţia pe care editorii i-o aduc lui Bale este că a încercat să evalueze o colecţie de texte religioase foarte vechi folosind concepte moderne: luptător pentru libertate, terorism, schizofrenie.

Modernitatea distruge povestea

Problema este și că această interpretare se circumscrie întregii concepţii regizorale. De pildă, trecerea Mării Roșii de către evrei nu mai are nimic supranatural, fiind o încercare de explicare modernă a unui fenomen petrecut cu milenii în urmă. Motivul invocat de regizorul filmului poate fi întâlnit aproape pretutindeni în abordările care contestă conceptul de supranatural: „M-am gândit că ar fi mai bine să vin cu o explicaţie mai știinţifică sau naturală.” Așa că a mizat pe varianta unui tsunami care a facilitat trecerea evreilor. Astfel de demersuri „știinţifice” au o finalitate sigură: transformă naraţiunea istorică în mit.

Ideea de fond a relatării este tocmai miracolul, și nu faptul că evreii ar fi fost la locul potrivit și în momentul potrivit pentru a depăși obstacolul. Nu norocul este miza relatării, ci intervenţia directă a lui Dumnezeu.

Eroare cu dublu sens

Ceea ce încearcă artizanii noii ecranizări biblice este rezultatul unei anumite poziţionări a societăţii moderne faţă de lumea religioasă. Încercarea de explicare în termeni moderni a unor practici venite din timpuri îndepărtate poate că aduce mai multă credibilitate versiunilor de astăzi. Efectele însă nu sunt deloc de neglijat, fiindcă se pierde esenţa, scopul pentru care au fost relatate situaţii din vremurile biblice.

Această abordare încearcă să minimalizeze tiparele de gândire, obiceiurile și viziunea despre lume specifice acelor timpuri. Dumnezeu nu a lucrat cu variante ideale, ci cu oameni formaţi după tiparele acelei societăţi. Neînţelegerea acestui element ar putea duce la una dintre erorile grave la care cititorul Bibliei este expus. Nu este însă și singura. La fel de greșită ar putea fi supralicitarea acelorași personaje și raportarea la acestea ca modele absolute. Așa cum Bale greșește din simpatie faţă de conceptele moderne, la fel pot greși și cei care nu reușesc să identifice limitele personajelor pe care le iau ca exemplu. În consecinţă, în jurul acelorași personaje biblice se pot naște două atitudini diametral opuse: una de profanare, cealaltă de sacralizare. Una este rezultatul unei viziuni raţionale, de eliminare a supranaturalului, cealaltă este expresia unei gândiri fundamentaliste, literaliste și necontextualizate.

Sesizând aceste dificultăţi, Calvin Rock, fost președinte al Oakwood College, susţine că provocarea pentru creștini este adoptarea principiilor care au stat la baza acţiunilor personajelor biblice. „Întrebarea pentru noi astăzi nu este ce au făcut ei atunci, ci ce ar face ei în lumea noastră, cu ideile și oportunităţile actuale? Cu alte cuvinte, biserica nu este chemată să imite ce au făcut ei, ci, cu curaj, să aplice în lumea noastră principiile de adevăr și dreptate aplicate de ei, în lumea lor”, spune Rock. Este, poate, secretul care ar reda societăţii actuale modelele autentice din trecut și ar preveni repetarea derapajelor umane pe care istoria de prea multe ori a fost nevoită să le înregistreze.