Inducerea voluntară a halucinaţiilor, în istorie și azi

195

Picturile rupestre realizate de oamenii preistorici, despre care se crede, în general, că au fost expuse pentru a reprezenta lumea în care trăiau indivizii, ar putea să fie, de fapt, descrieri ale unor halucinaţii produse de consumul de droguri, susţine o echipă de cercetători japonezi. Având o continuitate de câteva milenii, folosirea drogurilor pentru inducerea voluntară a halucinaţiilor diferă ca motivaţie, dar și ca efect.

Picturile rupestre realizate de oamenii preistorici, despre care se crede, în general, că au fost expuse pentru a reprezenta lumea în care trăiau indivizii, ar putea să fie, de fapt, descrieri ale unor halucinaţii produse de consumul de droguri, susţine o echipă de cercetători japonezi. Având o continuitate de câteva milenii, folosirea drogurilor pentru inducerea voluntară a halucinaţiilor diferă ca motivaţie, dar și ca efect.

Cercetătorii de la Universitatea din Tokyo au analizat picturi rupestre preistorice din toată lumea şi au ajuns la concluzia că modelele acestora seamănă cu cele observate în timpul testelor realizate pe indivizi moderni aflaţi sub influenţa drogurilor, informează Daily Mail.

Potrivit studiului japonez, creierul uman are tendinţa de a vedea anumite structuri şi forme chiar și atunci când partea conștientă a creierului este alterată. Mai mult, modelele rupestre se aseamănă foarte mult cu cele create de subiecţi moderni aflaţi sub influenţa drogurilor.

O explicaţie știinţifică ar putea consta în faptul că plantele pe care le consumau oamenii preistorici, în timpul ritualurilor spirituale, ar fi putut conţine substanţe halucinogene şi astfel ele i-ar fi inspirat pe artiştii preistorici. Ca urmare a acestor observaţii, oamenii de ştiinţă au concluzionat că picturile rupestre ar fi fost inspirate de ritualuri şi schimbări de la nivelul creierului produse de reacţii chimice. Cercetătorii japonezi au explicat că oamenii preistorici îşi administrau substanţe halucinogene în timpul ritualurilor pentru a „călători în alte lumi spirituale".

În perioada precreștină, utilizarea substanţelor cu efect halucinogen era de notorietate, ca de exemplu în cazul oracolului din Delfi. Dispunând de o mare autoritate religioasă, oracolul de la Delfi avea cea mai mare influenţă spirituală dintre toate locurile de cult greceşti. Acolo, celebra preoteasă a zeului Apollo, Pithya, intra în transă. Pronunţa cuvinte ininteligibile, se schimonosea, tremura. Printr-o deschizătură din podele, ţâşnea ceea ce unii istorici identifică drept un gaz cu efect de drog, conform Historia.

În general, se consideră că halucinaţiile alterează simţul vizual. Însă, un paradox al halucinaţiilor vizuale este că apar și la persoane oarbe. Circa 10% dintre cei care experimentează halucinaţii vizuale au suferit o pierdere semnificativă a abilităţii de a vedea, fie ca rezultat al unei boli, fie al unei leziuni pe căile optice ale circuitelor neuronale, menţionează Science World.

De asemenea, și halucinaţiile auditive pot genera anumite comportamente bizare. Unele dintre ele pot fi chiar enigmatice, așa cum este cazul construirii complexului megalitic de la Stonehenge. Cercetătorul Steve Waller a susţinut, în cadrul unei conferinţe din Marea Britanie, că oamenii care au conceput monumentul neolitic au fost victimele unei halucinaţii auditive. Ideea lui Waller a fost susţinută de un experiment realizat de cercetător. El a luat două grupuri de voluntari, i-a legat la ochi şi i-a pus să se învârtă în jurul a două boxe de unde se auzea muzică. Rugaţi apoi să deseneze ce îşi imaginau că se află între ei şi boxe, ei au presupus existenţa unor diverse paravane care blocau sunetele.

„Dacă s-ar fi întâmplat aşa ceva în urmă cu 5.000 de ani, oamenii nu ar fi ştiut cum să explice fenomenul. Şi cum, în trecut, tot ce era inexplicabil era considerat un semn supranatural, oamenii ar fi simţit nevoia să construiască nişte blocuri de piatră care să se potrivească cu iluzia", a explicat Waller.

Cercetătorii consideră că există încă mult mister în legătură cu cauzele și efectele halucinaţiilor. Totuși, drogurile recreaţionale oferă un mijloc de a studia halucinaţiile la nivel neurologic. În unitatea de neuropsihofarmacologie de la Imperial College London, dr. Robin Carhart-Harris induce halucinaţii subiecţilor ei folosind psilocibina, apoi le măsoară fluxul sangvin și activitatea din cortex, pentru a vizualiza schimbările neurologice. În timpul halucinaţiilor vizuale induse de psilocibină, creierul este mai puţin ordonat și organizat, survenind „schimbările de conștiinţă", explică cercetătorul britanic, conform New Scientist.

Dacă în trecut, drogurile erau folosite pentru experimentarea unei călătorii în altă sferă spirituală, astăzi situaţia este cu totul diferită. Tot mai multe ţări se confruntă cu tendinţa de inducere voluntară a halucinaţiilor din motive de recreaţie. România este unul dintre statele UE cu cele mai mari creșteri ale prevalenţei consumului de substanţe interzise. În doar trei ani, procentele au crescut de la 1,7%, la 4,3%. În 2012 erau înregistraţi în evidenţe peste 600.000 de consumatori, numărul real fiind însă cu mult mai mare. Situaţia este și mai gravă în rândul tinerilor, peste 11% dintre elevi, respectiv 150.000 de copii, consumând măcar o dată substanţe interzise, conform statisticilor Centrului Internaţional Antidrog și pentru Drepturile Omului (CIADO).