De ce pedepsirea fizică a copiilor nu este cea mai bună metodă de disciplinare

764

Pedepsele fizice pe care copiii le primesc pot afecta semnificativ dezvoltarea psihică şi emoţională a acestuia, iar în cazul bătăilor violente, micuţii pot ajunge chiar să rămână mutilaţi pe viaţă. Însă urmările pe termen lung ale agresiunilor se răsfrâng mai mult de atât, ajungând să influenţeze dramatic sănătatea copilului în viitor, dar şi a urmaşilor acestuia.

Deși în România, violenţa asupra copilului şi aplicarea oricărei forme de pedeapsă fizică este interzisă prin lege (Legea nr. 272/2004), atât în cadrul familiei, cât şi în instituţiile pentru protejarea, îngrijirea şi educarea copiilor, circa 20% dintre părinţi „apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educaţie a copiilor”, arată studiul realizat de organizaţia Salvaţi Copiii România.

În prezent, aproximativ 38% dintre părinţi au recunoscut că şi-au abuzat copiii fizic, iar 63% dintre copii susţin că au fost bătuţi de părinţii lor. Mai mult, o mare parte din părinţi, dar şi o parte dintre copii nu includ pedepse precum „urecheatul” sau „lovitul cu palma” pe lista comportamentelor percepute a fi abuzuri fizice, mai arată raportul.

În urma aplicării pedepselor fizice, 60% dintre copiii participanţi la studiu au declarat că se simt trişti şi nefericiţi, 30% spun că se simt vinovaţi, iar 28% cred că sunt neînţeleşi. Mulţi dintre ei, 40 de procente, aleg să vorbească cu cineva atunci când sunt pedepsiţi. Alţii, în schimb, 36% spun că plâng din această cauză, iar 30% preferă să sufere în tăcere. Doar o mică parte (7%) mărturiseşte că îşi închipuie că se răzbună pe cel care l-a pedepsit fizic.

E bătaia ruptă din Rai?

O parte din consecinţele violenţelor părinţilor asupra copiilor se răsfrâng asupra dezvoltării cognitive şi emoţionale a micuţului, subliniază Portalul de Informaţii pentru Protecţia Copiilor din SUA. De asemenea, victimele abuzurilor petrecute în copilărie au tendinţa de a deveni persoane mai puţin sociabile la maturitate. Pe lângă acestea, există riscul ca micuţul pedepsit fizic să fie mai tentat să consume alcool, droguri şi să se apuce de fumat, să dezvolte un comportament abuziv, violent şi chiar să ajungă un delincvent juvenil, ori să dezvolte un comportament îndreptat spre fapte criminale la maturitate.

La aceste urmări dramatice pentru copilul abuzat se adaugă noile descoperiri ale cercetătorilor canadieni care spun că micuţii care au fost pedepsiţi prin comportamente ca împingerea sau pălmuirea riscă să dezvolte boli cronice la maturitate, informează Reuters. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Manitoba din Winnipeg, Canada, au descoperit că acele persoane care au declarat că au fost, la un moment dat, pedepsiţi fizic, fără însă a fi abuzaţi extrem (fizic sau emoţional) erau cu 25% mai expuşi riscului de a dezvolta artrită, şi aveau cu 28% mai multe şanse de a se îmbolnăvi de afecţiuni cardiovasculare, faţă de cei care nu au fost niciodată pedepsiţi.

Mai mult, circa 31% dintre cei pedepsiţi sufereau de obezitate (în raport cu 26 de procente dintre cei care nu au fost „disciplinaţi” astfel). Coordonatoarea studiului, Tracie Afifi, declară că nu toţi copiii pedepsiţi sunt predispuşi la apariţia problemelor de sănătate psihică şi fizică, dar „aceasta nu este cea mai sigură metodă de disciplinare”.

Un alt studiu efectuat de cercetătorii de la Universitatea Purdue a arătat că părinţii care îşi abuzează copilul contribuie la creşterea riscului de dezvoltare a cancerului atunci când micuţul ajunge la maturitate. Efectele sunt cu atât mai vizibile în cazul copiilor pedepsiţi de părintele de acelaşi sex, adică fetiţele abuzate de mame şi băieţii pedepsiţi de taţi.

În cazul fetiţelor supuse abuzurilor fizice, psihice şi emoţionale, riscul de a da naştere, la maturitate, unui copil autist cresc semnificativ, în raport cu fetele care nu au fost pedepsite în aceste moduri, arată un studiu realizat de cercetătorii de la Şcoala Publică de Sănătate Harvard. În cazurile celor care au trecut prin episoade extreme de abuz, riscul poate creşte chiar şi de trei ori şi jumătate. Deşi este nevoie de mai multe experimente pentru a stabili cu precizie legătura dintre abuzul în copilărie şi predispoziţia de a naşte un copil cu autism, oamenii de ştiinţă sunt de părere că unul din factorii care joacă un rol important în această situaţie este efectul de lungă durată pe care astfel de pedepse îl au asupra sistemului imunitar sau a celui responsabil de răspunsul organismului în faţa stresului.

Iată că, deşi în unele cazuri părinţii cred că disciplina copiilor se realizează prin pedepse fizice aspre, acestea ar putea de fapt să îi pericliteze viaţa celui căruia i-au dat viaţă. Mai mult, există riscul ca printr-un astfel de comportament, părinţii să îi îndepărteze pe micuţi de ei, să le nască sentimentul de frică şi ostilitate faţă de aceştia, notează organizaţia Salvaţi Copiii.