Dilema persistentă a mamelor care lucrează: Cine are grijă de copii?

295

Femeile s-au alăturat în masă forţei de muncă în ultimele decenii. Aproximativ jumătate dintre mamele de pe întregul Glob lucrează pentru plată.

Dar, în ciuda proeminenţei lor în cadrul forţei de muncă, pentru multe mame, jonglarea între locul de muncă și responsabilităţile familiei nu s-a ameliorat în niciun fel, scrie BBC. La două generaţii după ce femeile occidentale au început să urce pe scara profesională către poziţii executive, mamele lucrătoare de astăzi încă se luptă nu doar cu decalajele salariale și dificultăţile de a ajunge în top, ci cu o dilemă chiar mai mare: cine are grijă de copii?

 Majoritatea mamelor care lucrează depind de o improvizaţie de diferite soluţii în ce privește îngrijirea copiilor, ele rămânând persoanele de referinţă atunci când una dintre variante nu funcţionează. Când acest lucru se întâmplă prea des, munca e neglijată într-o anumită măsură, iar ascensiunea pe scara profesională e blocată.

Susţinerea din partea statului începe adesea încă de la naștere, prin oferirea unui concediu maternal. Acesta poate fi plătit integral (ca în Franţa sau Germania), parţial (Austria, Canada) sau să nu fie plătit deloc (precum în SUA sau Australia).

După concediul maternal (sau, uneori, paternal), unele state pun la dispoziţie anumite programe guvernamentale de îngrijire a copiilor. În majoritatea statelor, însă, părinţii sunt cei care trebuie să realizeze anumite aranjamente, cu ajutorul unei bone, al unui membru al familiei, al unui vecin sau al unui centru de zi, toate acestea fiind limitate de costuri, numărul de ore acoperite și proximitate faţă de cămin și locul de muncă.

Aceasta înseamnă că, la nivel practic, calitatea acestui sistem de suport face diferenţa dintre succesul sau eșecul mamelor lucrătoare, între plafonare și excelarea în carieră.

Deși nicio ţară nu a rezolvat complet această dilemă, experţii sunt de părere că existe anumite semne că situaţia se ameliorează faţă de acum câteva decenii. „Dacă o mamă avea un copil bolnav, viziunea generală în societate [în SUA] era: «Știai că ai un copil când ai acceptat job-ul; la ce te-ai gândit?»", afirmă Eileen Appelbaum, economist în cadrul Centrului pentru Cercetare Economică și Politică din Washington.

„Pe de altă parte, în prezent există mult mai multă înţelegere când vine vorba de introducerea unor politici care să-i susţină pe părinţii care lucrează cu flexibilitatea de care au nevoie pentru a fi părinţi buni și, în același timp, să-și păstreze și joburile", a conchis Appelbaum.