Cine sunt privilegiaţii societăţii noastre

441

Este puţin ciudat ca într-o fază în care societatea este dezbinată de lupta pentru drepturi precum căsătoria homosexuală, drepturile de bază ale omului încă să fie încălcate. Suntem în sec al XXI-lea, marijuana este legală, căsătoriile homosexuale sunt legale, dar în continuare femeile nu sunt egale cu bărbaţii, negrii nu sunt egali cu albii și meritocraţia este un mit.

Lumea occidentală pare o lume dreaptă. Nu există segregare în autobuze, ca în Israel, și femeile nu trebuie să meargă în spatele soţilor, ca în Orientul Mijlociu. Deși acum ni se par lucruri normale, femeile și negrii au trebuit să lupte pentru a fi acceptaţi în societate, în politică, în universităţi și biserici, în forţa de muncă. Lupta lor s-a oprit după ce aceste drepturi fundamentale au fost câștigate, însă inegalitatea există în continuare și revine în centrul atenţiei.

Numere inegale

În Statele Unite, femeile alcătuiesc mai mult de 50% din populaţie și mai mult de 50% din electorat. Cu toate astea, ca medie, femeile câștigă la locul de muncă doar 77% din cât câștigă bărbaţii, iar femeile de culoare câștigă chiar mai puţin.

Ca și progrese realizate la nivel mondial, doar 2 ţări din 130 au obţinut egalitate între sexe la toate nivelurile educaţionale, doar 16,2% din poziţiile de top la nivel de conducere a statului sunt ocupate de femei, doar 40% din slujbele care aduc venit în sectoarele fără conexiuni cu agricultura erau ocupate de femei, în 2011, conform cifrelor Băncii Mondiale.

Privilegiaţii societăţii de astăzi sunt cei privilegiaţi dintotdeauna, bărbaţii albi, cu diverse episoade de reprimare a drepturilor în funcţie de geografie, sistem ideologic și politic, religie. Dar ca grup, acesta a fost și este primul care se înfruptă din „bunătăţile” nou descoperite de societatea în continuă evoluţie.

Inconștienţa care oprește progresul

Intră pe un site care vinde fotografii stock, caută „bărbat bogat” și majoritatea rezultatelor vor afișa bărbaţi caucazieni, de diferite vârste. În unele poze apar lângă bărbaţii albi, bătrâni și bogaţi, femei tinere și închise la culoare, latine. Să nu ne închipuim că este vina fotografului. Pe aceste site-uri fiecare fotograf ilustrează situaţii de care alţii au nevoie. Realitatea este atât de simplă.

La începutul lunii mai s-a iscat o întregă dezbatere în marile publicaţii internaţionale cu privire la privilegiile bărbaţilor albi. Totul a pornit de la un eseu scris de un student de la Universitatea Princeton, Tal Fortgang, în care îi condamna pe cei care i-ar fi redus meritele la acest privilegiu, care spune că bărbaţii albi se bucură de avantaje, fără să le merite, doar în baza sexului și a rasei.

„Verifică-ţi privilegiul”, i-ar fi cerut mai mulţi colegi, pe parcursul anului școlar. Într-un editorial înflăcărat, apărut în Time, Tal lovește înapoi detaliind istoria familiei sale, persecutată în Holocaust, călătoria lor în America și succesul antreprenorial, obţinut doar cu eforturi supraomenești. La sfârșit, Tal spune că nu își va cere scuze pentru acest „privilegiu”.

Felul în care Tal a fost atacat de colegi și modalitatea în care a răspuns indică spre o problemă și mai mare a societăţii, și anume înţelegerea greșită a conceptului și chiar incapacitatea de a recunoaște privilegiile bărbatului alb.

„Să spui despre un bărbat alb că este privilegiat într-o ţară cu o istorie clară a preferinţelor pentru bărbaţii albi este la fel de greșit cu a-i spune unei persoane bogate că este avantajată, într-o societate capitalistă”, răspunde Briana Payton, colegă cu Tal la Princeton, tot într-un articol pentru Time. Ceea ce vrea Briana să spună este că a fi privilegiat nu este o judecată de valoare a caracterului colegului său, ci pur și simplu o recunoaștere a faptului că ţinta rasismului și sexismului instituţionalizat în societatea de astăzi nu este grupul bărbaţilor albi. Și pentru asta, Tal este privilegiat.

Ce putem face

O înţelegere greșită a acestui concept fură masculinităţii respectul și demnitatea de care are atâta nevoie și relochează femeile în cultura patriarhală, pe care am vrea-o expirată. Cu toate astea, presiunea este de a evita acest subiect, pentru că discutarea lui pe faţă ar însemna denunţarea meritocraţiei ca mit. Iar asta ar însemna că nu trăim în ţări libere și că vieţile noastre nu sunt ce par a fi.

Dată fiind dinamica relaţiei dintre grupurile dominante și cele subordonate, schimbarea reală nu poate veni decât din partea grupului dominant, care trebuie să își asume această responsabilitate. Iar acest efort pentru extinderea privilegiilor la celelalte grupuri presupune un audit profund al sinelui.

O mare parte dintre acţiunile care duc la dezavantajarea altora rezultă dintr-un privilegiu care nici măcar nu este conștientizat. De multe ori femeile de culoare se plâng că femeile albe pe care le cunosc sunt discriminatoare. Peggy McIntosh, de la Universitatea din Michigan, a primit asemenea acuze, pe care le-a luat foarte în serios. Gândindu-se dacă este vinovată sau discriminată la rândul ei, Peggy a găsit 26 de feluri în care este privilegiată doar pentru că este o femeie albă, și pe care nu le conștientizase niciodată.

Puţini bărbaţi sunt cu adevărat îngrijoraţi de felul în care privilegiul lor îi afectează pe ceilalţi și perpetuează dominanţa unui singur grup. Mulţi consideră că rasismul nu îi afectează pentru că nu sunt de culoare, pentru că nu văd culoarea pielii lor ca element de identitate rasială. Această muncă, de identificare a felurilor în care identitatea noastră îi afectează pe ceilalţi în viaţa de zi cu zi, este o cale sigură de a produce schimbare în jurul nostru.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.