Studiu: agresivitatea gamerilor, o consecinţă a nevoii de control

140

Nu imaginile dure, ci frustrarea inerentă jocului este ceea ce îi face pe gameri să manifeste agresivitate. Această concluzie a unui studiu de la Universitatea Rochester schimbă perspectiva cu privire la unul dintre cele mai reprobate efecte ale jocurilor video: violenţa. „Dificultatea și inaccesibilitatea sunt factori integranţi ai agresivităţii" , explică autorii studiului publicat de Journal of Personality and Social Psychology.

Nu imaginile dure, ci frustrarea inerentă jocului este ceea ce îi face pe gameri să manifeste agresivitate. Această concluzie a unui studiu de la Universitatea Rochester schimbă perspectiva cu privire la unul dintre cele mai reprobate efecte ale jocurilor video: violenţa. „Dificultatea și inaccesibilitatea sunt factori integranţi ai agresivităţii” , explică autorii studiului publicat de Journal of Personality and Social Psychology.

În ultimii 30 de ani, jocurile video au ajuns să fie tot mai răspândite la nivelul consumatorilor globali. Ele își demonstrează originalitatea prin oportunitatea prezentată jucătorului de a-și asuma un rol activ în scenariul poveștii. Indivizii sunt astfel încurajaţi să participe ca personaje care interacţionează cu alte fiinţe digitale personalizate și împotriva cărora vor putea desfășura adevărate campanii militare.

În slujba cerinţei crescânde pentru un grad de violentă mai ridicat, companiile producătoare, au creat jocuri video sofisticate care necesită atenţia continuă a jucătorilor. Prin urmare, în contrast cu efectul mai puţin activ al televizorului, participanţii se identifică în mod puternic cu personajele și lasă porţi deschise deprinderii unor comportamente și gânduri portretizate deja în jocul violent.

O investigaţie nonconformistă

Publicat în Jurnalul Personalităţii și Psihologiei Sociale, studiul „modelului general al agresivităţii” și-a propus să exploreze efectele expunerii la un mediu violent, studiind cu predilecţie aspectele motivaţionale și structurale ale jocului. Rezultatele leagă comportamentul ostil cu experienţele repetate de eșec și frustrare din timpul jocului, care se presupune că este o activitate relaxantă.

Cercetătorii au descoperit că nereușita de a controla un joc determină stări de disconfort emoţional, stres și nervozitate, indiferent de violenta scenariului. Andrew Przybylsky, membru al Institutului Oxford Internet definește așa-numita „rage-quitting” (renunţare cauzată de furie) ca acea stare pe care un jucător o are „când aruncă joystick-ul, după pierderea unui joc electronic.”

O astfel de experienţă este comună omului. În sport, jucătorii pot fii afectaţi mintal din cauza unei decizii greșite a arbitrului. Aceasta dovedește că atunci când oamenii simt că nu deţin comanda asupra rezultatului unui eveniment, devin agresivi.”

Și Tetrisul poate să-ţi sporească agresivitatea

Pentru a scoate la iveală elementele definitorii ale impactului lipsei de control, cercetătorii au modificat interfaţa, butoanele și gradul de dificultate în jocuri video tip, customizate în șase laboratoare experimentale. Aproximativ 600 de studenţi au participat la proiect, fiindu-le testate gândurile, stările și comportamentul lor înainte și după desfășurarea procesului. Un exemplu de experiment aducea o versiune schimbată a cunoscutului joc Tetris, în care comenzile răspundeau în mod aleator jucătorilor.

După efectuarea unui număr de teste, investigatorii au putut observa că nu firul epic sau efectele vizuale ale jocului au fost principalele cauze ale stării negative ale subiecţilor, ci frustrarea generată de aparenta lor incompetenţă. „În momentul în care o experienţă personală ne afectează egoul, avem tendinţa de a deveni ofensivi și nedrepţi cu cei din jur”, a explicat Richard Ryan, coautor al iniţiativei.

Institutul American al Violenţei în Televiziune a determinat că peste 73% dintre jocurile video răsplătesc agresorul și violenţa în rezolvarea unui conflict. Nu-i de mirare deci că, după seria de tragedii provocate de studenţi înarmaţi în școli, unii s-au întrebat dacă nu cumva există o conexiune între jocurile video violente și faptele săvârșite.

Cu toate acestea, analiza recentă a profesorilor Universităţii Rochester a scos la lumină un punct de vedere adiacent și ușor disonant cu tonul general în dezbaterea agresivităţii din jocurile video. „Este un domeniu dificil (studiul agresivităţii) și oamenii au vederi simpliste”, explică în continuare Richard Ryan, „chiar și jocurile cu desăvârșire pașnice le pot întrece pe cele violenţe în consecinţe dacă sunt proiectate cu un nivel scăzut (de accesibilitate, n.r.) sau sunt prea dificile”.