Eroii din Boston: „11 septembrie ne-a făcut mai curajoşi“

21

În momentul primei explozii, la câţiva metri distanţă de linia de finish a maratonului internaţional organizat la Boston, SUA, cei mai mulţi nu au ştiut ce să creadă. Însă după doar 12 secunde, în clipa în care a fost detonată a doua bombă, mulţimea prezentă a început să fugă pentru a găsi adăpost. Însă unii, puţini, au ales să alerge direct spre locul deflagraţiilor şi să ofere primul ajutor aşa cum s-au priceput.

Aşa a gândit şi Carlos Arredondo (52 de ani, foto), care se afla la linia de sosire pentru a-l vedea pe un voluntar, ce alerga în memoria fiului său, Alexander Arredondo, ucis în Irak în urmă cu opt ani.

Când a aflat despre tragedia din Irak, Carlos şi-a dat foc, crezând că nu va putea supravieţui durerii pricinuite de moartea fiului său. Însă, în timp, el a devenit activist pentru pace. Prima explozie l-a găsit pe Arredondo printre spectatori, împărţind steguleţe. După a doua deflagraţie, fotografiile îl arată alături de trupele din Garda Naţională oferind primul ajutor victimelor de pe trotuarul din apropierea liniei de sosire.

Acolo, l-a văzut pe un tânăr, probabil de vârsta fiului său, care era rănit grav la membrele inferioare. A rupt o fâşie din hainele sale pentru a-i face tânărului un garou, după care l-a aşezat într-un scaun cu rotile şi l-a dus, în grabă, la ambulanţă. „Erau multe persoane care mă implorau să le ajut, dar nu le puteam ajuta decât pe rând. Am decis să îl ajut pe acest tânăr", a declarat el pentru CNN.

Un alt erou este şi Dr. Vivek Shah, care alerga la maraton şi se afla la doar 20 de metri de prima bombă care a explodat. „Toată familia mea se afla pe trotuarul unde a avut loc explozia. Atunci când am văzut ce s-a întâmplat, m-am îndreptat spre ei, pentru a ajuta cumva", declară Shah. Ce a văzut la locul exploziei l-a şocat pe chirurgul ortoped. „În toată cariera mea nu am văzut atâtea traume ca ieri."

Alături de Shah, s-au aflat şi alţi eroi necunoscuţi, între care asistente, paramedici, pompieri, care au salvat zeci de victime şi al căror ajutor, oferit imediat, a prevenit alte decese. Un caz asemănător este şi cel al unui pompier care a ajutat o studentă de la Northeastern University. Despre eroul ei nu ştie decât că se numeşte Tyler, dar gestul lui unic a reuşit să îi redea fetei calmul. După ce a încercat să o liniștească, Tyler i-a arătat cicatricea pe care el o avea după o rană asemănătoare cu a ei, dar obţinută în războiul din Afganistan.

Faptul că între eroii de la Boston s-au numărat mai mulţi civili decât de obicei se explică prin adaptarea la ameninţările teroriste, explică Emanuel Maidenberg, director de terapie cognitiv-comportamentală la Institutul de Neuroştiinţă şi Comportament Uman Semel.

„Ne temem mai puţin sau cel puţin pentru o perioadă mai scurtă de timp. Apoi începem să acţionăm. Ce s-a întâmplat pe 11 septembrie ne-a făcut mai curajoşi şi ne-a ajutat să facem faţă situaţiilor dure", explică el. „Momente ca acestea, aşa dramatice cum sunt, nu ne arată slăbiciunea, ci puterea", a declarat şi procurorul districtual Dan Conley.

Deşi ancheta este încă în desfăşurare, iar FBI a promis că va merge până la capătul pământului pentru a-i găsi pe suspecţi şi a-i deferi justiţiei, teroarea a revenit în Statele Unite, după aproape 12 ani de la atacurile teroriste din 11 septembrie 2001.

În urmă rămân imagini la care mulţi refuză să se uite. Precum cea a lui Martin Richard, băiatul de doar opt ani care a fost ucis la Boston. În urmă cu un an, Martin devenise celebru în presa americană, fiind fotografiat în timp ce ţinea o pancartă pe care scria: „Gata cu rănirea oamenilor. PACE!"