Este posibil ca vestea că nu ai cancer să-ţi distrugă viaţa?

47

Un diagnostic greşit poate avea aceleaşi efecte ca şi unul corect, afectând persoana în cauză până în punctul de a-i produce anxietate, depresie şi alte tulburări comportamentale, notează Daily Mail.

Acesta este cazul unei femei din Marea Britanie, Angela Bonning, căreia, după o operaţie pentru extirparea vezicii biliare, în octombrie 2007, medicii i-au pus diagnosticul „cancer de ficat". Imediat după ieşirea din operaţie, medicii au anunţat-o, cu părere de rău, că au găsit pe ficat nişte pete albe, caracteristice cancerului de ficat. Aceştia au vorbit cu soţul ei, Peter, i-au explicat situaţia, spunându-i că nu avea să mai trăiască decât puţin. Peter i-a rugat să nu-i spună Angelei cât de gravă este situaţia pentru a nu o influenţa negativ şi pentru a nu-şi pierde speranţa. Cu toate că i-au ascuns anumite detalii legate de recenta descoperire, Angela şi-a dat seama că situaţia era gravă. De aceea, în timp ce familia şi prietenii îi trimiteau flori pentru a-i arăta preţuirea, dragostea şi empatia lor, ea îşi făcea planuri pentru puţinul timp care îi rămăsese de trăit. A plănuit întâlniri cu toată familia şi o vacanţă în Florida, a hotărât cum avea să fie înmormântarea ei şi a început să scrie scrisori de despărţire tutoror rudelor şi prietenilor ei.

După două săptămâni, a aflat rezultatele biopsiei şi, spre surprinderea medicilor, nu avea cancer şi nici vreo altă boală care să-i provoace moartea. În mod evident, această veste a fost o bucurie pentru toată lumea, mai puţin pentru Angela, care se afla într-o stare de şoc.

După multe alte teste, s-a descoperit că suferea de sarcoidoză, o boală rară a sistemului imunitar şi i s-a administrat tratament pentru aceasta. În ciuda faptului că această boală nu era atât de gravă precum un cancer, Angela a căzut în depresie. Deşi încerca să-şi continue viaţa ca până atunci, avea senzaţia permanentă că nu mai avea mult de trăit. Timp de trei ani s-a gândit zi şi noapte la ziua morţii, la ceea ce ar fi pierdut dacă murea şi încerca să se convingă de faptul că medicii greşiseră, iar ea urma să moară într-adevăr. Nu mai avea nicio dorinţă să trăiască, dormea tot timpul şi timp de trei luni nu a mers la serviciu. Se simţea vinovată pentru reacţiile ei în timp ce familia şi prietenii erau în culmea fericirii. După un tratament psihologic îndelungat, şi-a revenit, iar în prezent lucrează ca voluntară, ajutându-i pe cei care se află în situaţii grele; recunoaşte, de asemenea, că această experienţă a ajutat-o pe ea şi pe cei din jurul ei să preţuiască mai mult viaţa.

Angela nu este un caz singular. Un studiu publicat luna trecută în The Annals of Family Medicine a constatat că șocul în faţa posibilităţii de a suferi cancer poate provoca durere şi alte probleme de natură emoţională timp de câţiva ani. Alarma falsă este ca o criză, pentru că dăunează percepţiei asupra propriei sănătăţi şi vulnerabilizează.

Pentru unii, un diagnostic greşit poate fi un episod neplăcut, însă pe alţii îi poate marca pentru tot restul vieţii, declară John Brodersen, profesor-cercetător la Universitatea Copenhaga, coordonatorul studiului. Persoana respectivă poate experimenta aceleaşi simţăminte ca şi una diagnosticată justificat cu acea boală. De asemenea, poate suferi diverse tulburări, anxietate, neîncredere; relaţiile cu cei din jur pot fi foarte mult afectate, din cauza comportamentului agresiv sau ciudat, potrivit afimaţiilor lui Craig Jackson, profesor de psihologie la Birmingham City University.