Imaginea anului surprinde „copilul războiului“

402

Stând printre ruinele orașului Deir al-Zor, un copil se uită la devastarea pe care războiul sirian a provocat-o orașului, care avea odată o industrie de turism înfloritoare.

Când rebelii s-au mutat în oraș, el a devenit o ţintă pentru forţele guvernului Assad. Bombardate zi și noapte de artileria guvernului, multe dintre clădirile frumoase au ajuns ruine înspăimântătoare.

Pentru noi este greu să percepem ce se întâmplă cu adevărat în Siria, dar aceste poze au mișcat presa internaţională și au făcut înconjurul lumii. Este greu de crezut că scene pe care până acum le-am văzut doar în filmele despre apocalipsă reprezintă realitatea cu care unii oameni trăiesc zi de zi. Puţinii rezidenţi care au mai rămas își continuă viaţa, trecând zi de zi pe lângă ruine și cadavre. Este greu de imaginat de unde își mai procură apă și hrană și cum reușesc să își menţină sănătatea psihică.

Observatorul sirian pentru drepturile omului a făcut nenumărate apeluri către puterile străine să intervină și să îi ajute pe acești oameni prinși la mijloc, între violenţele dintre guvern și forţele rebele. Cu toate astea, crimele continuă și nimeni nu reușește să aducă conflictul la un final.

Presa scrie în fiecare zi despre ororile prin care trec sirienii prinși într-un război în care niciuna dintre părţi nu este dispusă să renunţe. Într-o noapte friguroasă de iarnă la începutul lui 2011, câţiva elevi au scris sloganuri împotriva lui Assad pe peretele unei clădiri, într-un oraș de care nu a auzit nimeni. Pe atunci, Mohammad și cei cinci prieteni ai lui aveau doar 16 ani. Au scris lucruri de genul „NU mai mergem la școală până la cădere lui Assad" sau „Pleacă Bashar!".

Doar că Mohammad a fost surprins de forţele de securitate. Băieţii au fugit de acasă, pentru a nu atrage furia asupra familiilor lor, dar peste câteva zile cei cinci prieteni ai lui Mohammad au fost prinși, împreună cu alţi tineri „protestatari". Detenţia lor a provocat proteste masive în oraș, care au erupt pe 18 martie, acum doi ani. Forţele de securitate au deschis focul și patru persoane au murit. Aceea a fost ziua în care războiul a bătut la poarta orașului, iar de atunci nu a mai plecat.

De când a început carnagiul, un milion de sirieni au părăsit ţara și alte milioane au rămas prinși, fără case, fără mâncare. Întregi orașe istorice au ajuns acum grămezi de ruine, iar recuperarea economică a ţării va cere mulţi ani și multe miliarde de dolari. Elementele sectare ale războiului, cu rebelii sunniţi luptând împotriva președintelui din minoritatea alawită, conectată la islamul șiit din Iran, provoacă probleme ce radiază în tot Orientul Mijlociu.

Mohammad a declarat pentru Reuters că acum trăiește în derizoriu. „Viaţa familiei mele și a prietenilor mei s-a schimbat. Acum sunt în Iordan, ducând o viaţă mizerabilă, doar numărând zilele până când Bashar va cădea și ne vom putea întoarce acasă."

Acest deziderat rămâne încă incert. Deși forţele lui Assad s-au înjumătăţit de la începutul războiului, ajungând pe la 50.000 de soldaţi, în același timp Iranul și Hezbollahul au pregătit încă o armată de 50.000 de soldaţi, conform surselor israeliene. Iar președintele, care a comparat sângele de pe mâinile sale cu cel al unui chirurg care operează pentru „a salva pacientul", a reușit să ţină rebelii departe de centrul Damascului. Deși opţiunile sale de atac sunt din ce în ce mai puţine, președintele a promis în mai multe rânduri că va distruge rezistenţa și a respins orice sugestie de a primi azil politic în altă ţară, cu condiţia să încheie conflictul.

Pe de altă parte, deșii rebelii rămân în continuare depășiţi numeric, ei sunt mai bine antrenaţi și echipaţi. Un comandant al armatei siriene libere a declarat că ofiţerii americani antrenează rebeli sirieni în Iordan. În Siria, rebelii controlează acum suburbiile care împrejmuiesc capitala, continuând bătălia până în ziua în care vor ajunge în inima Damascului, iar orașul va cădea în mâinile lor, odată cu președintele Assad, pe care îl așteaptă o soartă precum cea a fostlui lider libian Muanmar Gaddafi.