Înmormântarea lui Margaret Thatcher și dreptul la protest

27

Deși Margaret Thatcher a prevăzut totul cu privire la înmormântarea sa, inclusiv muzica ce va acompania ceremoniile (imnuri metodiste din copilăria ei şi fragmente din opere ale unor compozitori englezi), ea nu a putut anticipa și faptul că cetăţenii britanici vor protesta.

Deși Margaret Thatcher a prevăzut totul cu privire la înmormântarea sa, inclusiv muzica ce va acompania ceremoniile (imnuri metodiste din copilăria ei şi fragmente din opere ale unor compozitori englezi), ea nu a putut anticipa și faptul că cetăţenii britanici vor protesta.

Încercări de descurajare a formelor de protest au existat. Un purtător de cuvânt al Poliţiei Metropolitane a declarat pentru The Independent că demonstranţii riscă să fie arestaţi in conformitate cu Legea Ordinii Publice. De asemenea, s-a respectat dorinţa ei de a avea parte de o ceremonie apolitică. Episcopul Londrei, Richard Chartres, a menţionat că slujba religioasă nu este concepută pentru „a prezenta judecăţi, ceea ce îi caracterizează pe politicieni", ci pentru a favoriza „compasiunea şi reconcilierea", conform Mediafax. Cu toate acestea, în urmă cu câteva zile, sute de demonstranţi au ieșit in Trafalgar Square, pentru a condamna, într-o „petrecere" stradală, moștenirea politică a Doamnei de Fier. Odată cu apropierea funeraliilor, apelurile la proteste s-au multiplicat pe reţele de socializare, cu lozinci ca „vrăjitoarea a murit" sau „călătorie sprâncenată". În momentul trecerii cortegiului funerar, câţiva oponenţi au întors în mod ostentativ spatele, respectând un consemn lansat pe Facebook. Însă majoritatea a aplaudat. Această situaţie a determinat o reacţie vehementă din partea lui David Ison, preotului paroh al Catedralei Sf.Paul. „Protestatarii împotriva înmormântării lui Lady Thatcher cad în capcana de a fi la fel de dezbinatori așa cum o acuză pe ea că ar fi fost", a spus Dr. David Ison, citat de către The Guardian. De asemenea, el a făcut apel ca fostul prim-ministru să fie tratat ca o „fiinţă umană".

Acuzaţiilor că Thatcher beneficiază de onoruri militare asemenea lui Winston Churchill, li s-a răspuns că ceremonia „nu a fost o demonstraţie politică", ci mai degrabă o demonstraţie referitoare la „modul în care noi răspundem în faţa morţii".

În declaraţiile făcute pentru The Telegraph, David Ison și-a exprimat indignarea faţă de atitudinea contestatară a unor cetăţeni: „Protestatarilor ar trebui să le fie rușine de ei înșiși", a spus preotul paroh însărcinat cu supravegherea funeraliilor lui Margaret Thatcher. El a considerat că există alte ocazii la care oamenii pot protesta în mod legal și adecvat cu privire la politicile guvernului sau la modul în care ne înţelegem istoria, și nu cu ocazia unor înmormântări. Din perspectiva sa, acestea sunt oportunităţi pentru oameni de a face un bilanţ în faţa morţii și de a se întreba cum ar putea să fie diferiţi, sau să facă ceva diferit, în așa fel încât să contribuie la construirea unei societăţi mai armonioase.

„Omul masă" și dreptul de a contesta

 

Genul acesta de contestare în spaţiul public, ignorând oportunitatea momentului, nu este ceva specific spaţiului anglo-saxon. Transformarea unei înmormântări într-o formă de spectacol public sau degenerarea ei într-o modalitate de protest a fost întâlnită și în România. A devenit un fenomen anticipat de către celebrul scriitor spaniol Ortega y Gasset încă din perioada interbelică, când democraţia începea să apună. În cartea sa Revolta maselor se profilează un alt gen de om, golit de istorie și de propriul său trecut, „omul-masă": „Pretutindeni au apărut oameni-mase, un tip de om făcut la repezeală […] Nu este un om, ci mai degrabă o carapace de om […]. El are doar apetituri, crede că are numai drepturi, şi nu obligaţii: este omul lipsit de nobleţea care obligă: snobul". Expus unei lipse de rigoare etică, tipul acesta de om transcende timpul, devenit parte componentă a spaţiului public. Pe stadioane, la spectacole, pe stradă sau la înmormântări el are dreptul de a contesta, de a se exprima cât mai gălăgios, de a reconfigura societatea. Stăpânit de ambiţii, dar lipsit de orice ideal, „omul-masă" se pregătește să scrie un alt tip de istorie. O istorie în care totul trebuie recreat după chipul și asemănarea lui. Și atunci, care ar trebui să fie răspunsul celor care mai cred în valori și respect?