Kony 2012: cel mai mare eșec al celui mai mare succes viral?

59

Clipul video, realizat de Invisible Children (IC), care cere prinderea și condamnarea lui Joseph Kony, a ajuns la 83 de milioane de viziualizări pe YouTube. Kony a ucis 151 de civili în ultimul an. În același timp, președintele Siriei ucide zeci de persoane zilnic, dar generează mult mai puţină indignare, chiar și după moartea a doi jurnaliști străini și după difuzarea videoclipului care arată pacienţi torturaţi la spitalul militar din Homs, videoclip care nu a ajuns nici măcar la 100.000 de vizualizări pe Youtube.

De ce nu Assad 2012?

Conform Foreign Policy, contul de Twitter „#Syria" a fost folosit de 6,6 milioane de ori în ultimele trei luni. În comparaţie, contul „#Kony" a fost folosit de 11,5 milioane de ori doar în ultimele 7 zile.

Este adevărat că tragedia Siriei durează de un an de zile în care s-a scris despre asta pe toate părţile. Dar adevărat este și faptul că transmisiunile video de acolo de obicei au fost de proastă calitate, filmate de amatori, cu scene de masacru din vreun oraș anonim. Pentru videoclipul Kony însă s-au vărsat sume mari de bani, alocaţi în scopul de a atrage cât mai mulţi oameni.

Povestea Siriei este despre moarte și distrugere și nu face o legătură personală cu oamenii. În schimb, videoclipul Kony este opusul. Un produs profesional, filmul spune o poveste simplă, directă, emoţională, cu victime și personaje negative și cu un mesaj simplu: opriţi-l pe Kony.

Totuși, analiștii de la Foreign Policy se întreabă însă dacă puterea virală a videoclipului se poate transforma într-adevăr în acţiune reală. Deocamdată știm că, în momentul celui mai înalt interes pentru videoclip, din Uganda au venit doar 140 de mesaje pe Twitter și 2.000 pe Facebook, dintr-o populaţie de 5 milioane. La ce ne putem aștepta deci de la cel mai de succes viral?

Cumva, la cel mai mare eșec al celui mai mare succes viral?

Odată cu vizualizările YouTube au venit și criticile la adresa videoclipului și a organizaţiei care l-a făcut, iar în urma arestării lui Jason Russell (co-fondatorul Invisible Children și personajul principal din videoclip) pentru comportament indecent în public și internarea lui la un centru psihiatric pentru evaluare, este posibil ca în ciuda intenţiilor bune, campania socială să nu își atingă scopul.

1. Cea mai mare critică se referă la lipsa de acurateţe a informaţiilor, lucru care a cauzat mari neplăceri chiar în Uganda.

„Este total înșelător să sugerezi că în Uganda mai este război", a declarat purtătorul de cuvânt al guvernului ugandez, conform The Telegraph. „Cred că dacă încearcă să lase această impresie, atunci o fac pentru a-și crește resursele financiare, conform propriei agende", a mai precizat el.

„Ceea ce se spune în acest videoclip este total greșit și ne poate face mai mult rău decât bine", a declarat dr. Beatrice Mpora, directorul unei organizaţii umanitare din Gulu, un oraș care a fost în centrul activităţilor rebelilor. „Nu a mai fost aici niciun om din Armata de Rezistenţă a Domnului (LRA) încă din 2006. Acum avem pace, oamenii s-au întors la casele lor, își ară terenurile, își deschid afaceri. Cu asta ar trebui să ne ajute oamenii", spune Mpora, citată de The Telegraph.

„Îţi dă impresia că Uganda este încă în război, că oamenii nu s-au întors la casele lor, că mulţi copii încă mai dorm pe străzi în Gulu, și bineînţeles că nu e așa", a declarat și premierul ugandez despre videoclip, relatează Telegraph

2. Mai multe persoane care au început să investigheze organizaţia înainte de a face donaţii pentru cauza Kony, au reclamat faptul că banii sunt folosiţi în scopuri private. Într-un articol semnat pe visiblechildren.tumblr.com, Grant Oyston, student la Ştiinţe Politice în cadrul Universităţii Nova Scotia (Canada) reclamă faptul că, potrivit cu bilanţul financiar făcut public de IC, 32% din banii organizaţiei au fost investiţi în servicii directe: cheltuieli cu salariile, cu transportul şi călătoriile, precum şi cheltuieli pentru producţiile video.

Un răspuns oferit de un reprezentant al IC arată însă că totalul cheltuielilor administrative ale organizaţiei nu au depăşit decât cu puţin un procent de 16%.

3. Un alt element al campaniei criticat dur este presupusul sprijin financiar pe care organizaţia l-ar acorda, potrivit Foreign Affairs, guvernului şi armatei ugandeze, care se face vinovată de numeroase atrocităţi comise împotriva civililor. IC a negat și aceste acuzaţii, admiţând însă colaborarea cu autorităţile pentru a-l captura pe Kony.

Care este adevăratul ajutor necesar în Uganda?

Michael Wilkerson, un jurnalist care a activat mult timp în Uganda, scrie pentru Guardian că povestea relatată în videoclip ar fi fost adevărată acum 6 ani, acum și-a pierdut momentul. Lui Kony i-a luat 30 de ani ca să recruteze 30.000 de copii soldaţi. Acum nu mai are decât câţiva, împrăștiaţi prin junglele din afara Ugandei. În spate însă au rămas tineri adulţi, răvășiţi de vină și amintiri, liberi, dar prizoneri ai propriilor sentimente. Jurnalistul le sugerează celor care vor să ajute cauza copiilor soldaţi, să doneze bani numeroaselor organizaţii care se ocupă cu reabilitarea lor.

De asemenea, Wilkerson a demontat miza „Kony-2012", spunând că în momentul de faţă nu există niciun pericol ca Statele Unite să își retragă oamenii trimiși să colaboreze cu guvernul ugandez pentru a-l prinde pe Kony, mai ales în an electoral pentru președintele american. Afirmaţia este importantă în condiţiile în care ţinta finală a Invisible Children și a videoclipului era să forţeze, prin presiune socială, guvernul american să își ţină experţii acolo.