Lucy nu știe că nu e specială și asta o face nefericită

2827

La 20 și ceva de ani, a avea idealuri măreţe este nu doar firesc, ci și recomandat. O analiză Huffington Post atrage atenţia însă că actuala generaţie tânără are așteptări prea mari de la viaţă, și din acest motiv se îndreaptă spre o dezamăgire majoră.

„Faceţi cunoștinţă cu Lucy”. Așa începe analiza simplă, dar plastică a celor de la Huffington Post. Lucy este reprezentanta generaţiei ei, născută undeva între sfârșitul anilor ’70 și mijlocul anilor ’90. De asemenea, ea este parte a culturii yuppie (Young Urban Professional), care definește un segment important al generaţiei Y. Ba mai mult, Lucy este ceea ce jurnaliștii HuffPost au numit „GYPSY” (Gen Y Protagonists & Special Yuppies) fiindcă face parte dintre acei yuppie care se consideră personajul principal al unei povești speciale. Punctul critic este că Lucy este „cam nefericită”.

În general, fericirea este definită ca o sinteză între așteptări și realitate. Atunci când realitatea vieţii cuiva este mai bună decât se aștepta, acea persoană este fericită. Când, însă lucrurile iau o turnură mai rea decât așteptările, persoana respectivă va fi nefericită.

Situaţia lui „Lucy” are rădăcini care merg în urmă cu două generaţii. Bunicii lui Lucy au trăit într-o vreme în care condiţiile de trai erau afectate de Marea Recesiune și de al Doilea Război Mondial. Acest lucru le-a modelat o mentalitate în care a avea siguranţă economică era o obsesie constantă. Cu acest set de gânduri, bunicii i-au crescut pe părinţii lui Lucy orientându-i spre cariere practice și sigure. Când aceștia au depășit faza „hippie” și a trebuit să intre în câmpul muncii, realitatea a fost mult mai bună decât așteptările lor, fiindcă economia mondială intrase pe o direcţie ascendentă. Având un parcurs de viaţă pozitiv, în comparaţie cu cel al părinţilor lor, părinţii lui Lucy au crescut-o într-un spirit al optimismului nelimitat, inspirându-i nu doar credinţa că va putea realiza tot ce își propune, ci și că va face asta fiindcă este o persoană cu calităţi speciale.

Astfel, dacă generaţiile anterioare își doreau mai presus de orice o carieră cu un parcurs sigur, generaţiile de astăzi își doresc nu doar o carieră sigură, ci și una care să le aducă împlinire sufletească.

Problema care generează punctul critic amintit mai sus (nefericirea generaţiei tinere) este că, prin definiţie, Lucy nu poate fi specială. Cei mai mulţi oameni nu sunt speciali, altfel cuvântul „special” și-ar pierde semnificaţia. Însă, chiar și așa, tentaţia unui tânăr al momentului este să se considere măcar „unul dintre cei puţin speciali”. Și, pentru că Lucy e convinsă că e specială, e convinsă și că o carieră de succes este apanajul obligatoriu al unei persoane ca ea. Spre deosebire de părinţii ei, care știau că o carieră necesită mult efort perseverent, Lucy crede că succesul îi este garantat datorită calităţilor ei native.

Membrii generaţiei Y au „așteptări nerealiste și o rezistenţă puternică faţă de feed-back-ul negativ”, susţine Paul Harvey, profesor la Universitatea New Hampshire. În plus, ei au „o părere suprapozitivă despre ei înșiși”, ceea ce este „o puternică sursă de frustrare pentru persoanele ale căror sentiment puternic că li se cuvin anumite drepturi nu le este satisfăcut.”

Tabloul se întregește atunci când apare invidia rezultată din compararea situaţiei personale cu imaginea pe care cei de-o seamă o proiectează în medii precum reţelele sociale online.

Însă Lucy nu trebuie să rămână neapărat nefericită. Jurnaliștii HuffPost au trei sfaturi în acest scop. Lucy trebuie să își alimenteze ambiţia, să nu se mai considere specială din start (ci să lupte ca, prin muncă asiduă, pe termen lung să devină specială) și să elimine tendinţa de comparare invidioasă (pentru că majoritatea celor de vârsta ei sunt indeciși, nesiguri și frustraţi, dar dacă Lucy își va face treaba cum trebuie nu va avea motiv să îi invidieze pe alţii.)