15 septembrie pentru Roșia Montană

8

A 15-a zi de protest împotriva proiectului minier de excavare auriferă de la Roșia Montană a demonstrat că tinerii sunt mai rezilienţi decât par și că știu ce vor, sau mai degrabă, știu sigur ce nu vor. Nu vor ca acest proiect să fie aprobat în parlament.

 După ce premierul Ponta anunţa săptămâna trecută că proiectul va cădea în parlament, pe paginile de Facebook ale persoanelor care au participat activ la proteste scria: „Am reușit!". Nu au trecut însă mai mult de două zile și premierul și-a schimbat viziunea, cerând comisie specială și retrăgând procedura de urgenţă în care proiectul ar fi picat.

După o asemenea deziluzie era poate de așteptat ca mișcarea de rezistenţă să șovăie, dacă nu chiar să înceapă să se dizolve. Până la urmă este doar normal ca în lipsa unor rezultate palpabile, oamenii să își piardă interesul și să nu mai investească timp și energie în cauza respectivă. Din acest punct de vedere este uimitor ce s-a întâmplat în seara de 15 septembrie în București și în alte mari orașe ale României.

Cea mai mare cifră vehiculată în presă a rămas la 15.000 de protestatari în București, deși pe pagina de Facebook a „Uniţisalvăm" cifra se ridică până la 20.000, poate chiar 25.000 de oameni. Timp de 4 ore tinerii bucureșteni au luat la pas orașul, pe traseul Bd. Ion C. Brătianu – Bd. Unirii – Bd. Nerva Traian – Calea Văcăreşti – Bd. Tineretului – Bd. Dimitrie Cantemir – Bd. Ion C. Brătianu – Piaţa Universităţii. S-a mers pe stradă, fiind blocat un sens de circulaţie pe tot traseul. Ca și în celelalte dăţi, protestul a fost pașnic, fără incidente cu jandarmii care păzeau coloana.

Coloana era condusă de mai multe mămici cu bebeluși în cărucioare, și de altfel foarte mulţi tineri ieșiseră la protest, ori cu copiii, ori cu câinii sau cu bicicleta. În afară de câteva cupluri în vârstă care au participat la protest, limita superioară de vârstă nu depășea 40 de ani. Înarmaţi cu sticle de plastic în care era nisip, pietre sau monezi, cu tobe, vuvuzele și fluiere, tinerii scandau „Uniţi salvăm Roșia Montană" și îi îndemnau pe cei care priveau de la balcon cu steagurile în mână să li se alăture, strigând: „Dacă vă pasă, ieșiţi din casă" și „Ce vrem noi e și pentru voi".

„Coloritul" de la aceste proteste este impresionant. Rockeri, hipsteri, oameni la costum, tineri în costume populare, fete îmbrăcate elegant, o puștime extrem de diversă a demonstrat că știe ce vrea. O elevă îmbrăcată în tricolorul ţării ţinea o plăcuţă pe care trecătorii puteau citi: „15 Septembrie 2013, prima zi de școală reală: Salvaţi Roșia Montană." Un bărbat îmbrăcat la costum și cravată, pe la 40 de ani, stătea cocoţat pe un stâlp de pe marginea drumului, iar la picioare avea un carton pe care scria: „Cutia milei. Vrem să ne cumpărăm singuri politicieni". Deși diferite, mesajele de pe bannere și cartoane păreau totuși să indice o singură ţintă: „Mai întâi salvăm Roșia Montană și după aceea salvăm România". Seriozitatea asumării acestei ţinte s-a reflectat în participarea a zeci de mii de oameni care au scandat în București, Cluj, Alba Iulia, Iaşi, Craiova, Constanţa, Timişoara, Braşov și alte orașe din ţară sau de peste graniţe.

În tot acest timp, premierul Victor Ponta se afla la Roșia Montană, la solicitarea minerilor ce s-au blocat în subteran timp de șase zile, ca manifest în favoarea exploatării. După discuţiile cu Ponta, ortacii au ieșit din mină. Premierul Ponta a făcut, pe Facebook, apel la dialog cu protestatarii din Bucureşti, postând mesajul: „E o intenţie să invit la dialog. Eu cred că fiecare trebuie să îl asculte pe celălalt. Cred că aşa funcţionează lucrurile. Şi în Occident există protestatari şi pro şi contra. Trebuie ascultaţi şi unii şi altii, după care intervine decizia politică bazată pe ascultarea părerilor raţionale".

Pentru mai multe informaţii despre Roșia Montană citiţi aici.