Oamenii se ajută de teama pedepsei

43

În grupurile mari, cooperarea umană este motivată și susţinută de mecanismul pedepsei. Este concluzia unui studiu condus de Robert Boyd, profesor de antropologie la Universitatea din California, și colegii săi de la Institutul Santa Fe din New Mexico.

Studiul a fost publicat în revista Science, pe 30 aprilie 2010, informează ScienceDaily. Concluziile cercetătorilor contrazic modelele precedente care afirmau că pedeapsirea unor membrii din grup vine în urma unor reacţii necoordonate (adică individuale) și necondiţionate.Studiul are în vedere relaţiile sociale care se dezvoltă în grupurile mari de oameni. În grupurile mici oamenii cooperează pentru că au relaţii personale puternice și se bazează pe principiul reciprocităţii – ”eu te ajut pe tine, tu mă ajuţi pe mine”. Cu alte cuvinte, oamenii cooperează pentru că nu vor să-și rănească prietenii, prin neimplicare, și pentru că anticipează că vor avea, la rândul lor, nevoie de ajutor.În grupurile mari, însă, nu există relaţii personale între toţi membrii. Boyd și colegii săi sugerează că, în astfel de grupuri, nivelul de cooperare este menţinut prin mecanismul pedepsei, prin care sunt reduse avantajele celor ce nu participă la efortul comun.Cercetătorii au plecat de la premisa pedepsei coordonate și condiţionate. Mecanismul pedepsei nu este pus în mișcare de indivizi, caz în care riscurile pierderii relaţiilor sau a obţinerii unor dușmani reprezintă un preţ mai mare decât avantajele aplicării pedepsei. Mecanismul pedepsei este pus în mișcare coordonat, de grup, astfel încât costurile aplicării pedepsei sunt distribuite egal membrilor grupului. În acest caz, avantajul aplicării pedepsei este mai mare decât costurile individuale ale celor care dau pedeapsa.Conform acestui model, există trei niveluri de cooperare în menţinerea echilibrului în grupurile mari. În stagiul de semnalizare membrii își indică intenţia de a aplica o pedeapsă cuiva. În stagiul 2, ceilalţi aleg dacă vor coopera sau nu. În stagiul 3, se aplică pedeapsa în mod coordonat.Doi matematicieni de la Universitatea din Vienna (Christian Hible și Karl Sigmund) au încercat să descopere care sunt cele mai eficiente metode de a construi o societate – pedepsele sau recompensele."În ultimii 10 ani, a existat o discuţie serioasă despre eficienţa celor două metode de stimulare. În special efectul pedepselor pune probleme: unii cercetători spun că utilizarea extensivă a pedepselor poate duce la o scădere a bunăstării generale (spre exemplu, o pedeapsă poate duce la contra-pedepse)", spune Christian Hilbe, autor al studiului, citat de Physorg.Cea mai bună metodă ar fi, spun autorii studiului, oferirea de stimuli pozitivi la început și pedepsirea ulterioară a indivizi care se încăpăţânează totuși să nu respecte legea."Ambele metode sunt profitabile, însă au efecte diferite. În modelul conceput, recompensele sunt foarte eficiente în a crește nivelul de cooperare, însă, în mod ironic, creșterea numărului de indivizi care respectă legea face ca recompensa să fie costisitoare. De la un anumit punct, pedeapsa poate fi mai eficientă", spune Hilbe."Discuţia despre cooperarea la nivel interuman este la stadiu de teorie. Principalul scop este să înţelegem în ce circumstanţe cooperează indivizii și în ce circumstanţe sunt egoiști", a concluzionat Hilbe.