Roşia Montană. Sfârşit.

8

Odată cu adoptarea de către Parlamentul European a rezoluţiei care interzice folosirea cianurilor în minerit, controversatul proiect de la Roşia Montană se apropie vertiginos de un sfârşit fericit pentru mediu, dar trist pentru compania minieră.

„Am venit aici pentru minerit. Nu iau în calcul altă opţiune," declara anul trecut pentru ZF Dragoş Tănase, CEO Roşia Montană Gold Corporation (RMGC). Se pare însă că planurile companiei şi cele ale Parlamentului European nu s-au suprapus, întrucât, la 13 ani de la demararea procedurilor pentru extracţia auriferă în Munţii Apuseni, RMGC se vede nevoită să bată în retragere. Cu 488 de voturi pentru, 48 împotrivă şi 57 de abţineri, Parlamentul European a adoptat ieri rezoluţia care interzice utilizarea cianurilor pentru minerit.

Deşi rezoluţia nu are putere juridică, ea „invită Comisia şi statele membre să nu susţină niciun proiect de minerit care implică utilizarea directă sau indirectă de tehnologii pe baza de cianuri în UE, până când se va aplica interdicţia generală, şi nici să nu susţină astfel de proiecte în ţări terţe." Acelaşi text cere Comisiei Europene interzicerea totală a cianurilor în minerit, începând cu 2011.

Presiunea politică pe care o exercită acest document constă în faptul că este „un semnal extrem de puternic transmis de Parlamentul European în legătură cu modul în care trebuie să se facă mineritul în Europa şi, în viitor, în lume," susţine europarlamentarul Renate Weber, citat de Euractiv. Weber a adăugat că „există posibilităţi alternative de a face minerit fără a utiliza cianura, o substanţă extrem de vătămătoare nu numai pe termen scurt, ci mai ales pe termen lung."

Reprezentanţii RMGC sunt nemulţumiţi de adoptarea rezoluţiei, despre care spun că „demonstrează doar un atac orchestrat şi fără scrupule împotriva României şi a dezvoltării sale viitoare". Pierderile rezultate din contramandarea proiectului de minerit al RMGC sunt dificil de estimat cu acurateţe. Până la mijlocul anului trecut, compania investise aproximativ 350 de milioane de dolari în achiziţii de proprietăţi şi echipament minier, programe geologice, cercetare arheologică şi studii de mediu. Aşteptările pentru profit s-ar fi ridicat la 7 miliarde de dolari, din care, Dragoş Tănase declara că aproximativ 1,8 miliarde ar fi ajuns la bugetul statului.

Pentru activiştii de mediu, adoptarea rezoluţiei este o veste bună, sosită la exact 10 ani de la dezastrul ecologic de la Baia Mare, când digul iazului de decantare de la mina „Aurul" s-a spart, cauzând ceea ce a fost numit un „al doilea Cernobîl." Zeci de metri cubi de ape cu cianuri s-au vărsat atunci, otrăvind râuri din România, Ungaria şi Iugoslavia, şi infiltrându-se în pânza freatică.