Orașul ascuns în canalele de sub București

759

Pe 24 aprilie Poliţia București a coborât în canalele din zona Gării de Nord, căutând un suspect de furt care ar fi ascuns bunurile acolo. Ce au găsit însă a fost un peisaj cunoscut pentru ei, dar mai puţin cunoscut pentru bucureșteni.

În canale, Poliţia a găsit într-adevăr tablouri, icoane și LCD-uri noi, care fuseseră furate din casa unor francezi. Dar acţiunea lor s-a transfomat într-una de amploare când poliţiștii au văzut ce mai era acolo jos. Aproximativ 25 de persoane, printre care minori și două femei gravide, locuiesc în acele canale, oameni pe care forţele de poliţie au încercat să îi scoată afară. Se pare că grupul este condus de un bărbat căruia i se spune Bruce Lee și care are grijă de ei, în sensul că le procură doza zilnică de droguri. Pentru asta, ceilalţi îi sunt loiali și nu vor să iasă în ruptul capului din canale. Ba chiar au ameninţat că își dau foc dacă poliţia nu îi lasă în pace. A fost nevoie de utilizarea gazelor lacrimogene pentru a-l scoate pe Bruce Lee afară, conform Antena 3.

Viaţa în canale

„Am devenit liderul lor. Nu aici, în Gară. În tot Bucureștiul. Eu controlez toate zonele. E Dristor, e Iancului, e Oborul, e Costin Georgianul. Vin din tot Bucureştiul aici. O sută, două sute, prostituate, aici vin oameni amarâti: cerşetori, oameni ai străzii, aurolaci, drogaţi. N-au case, n-au nimic, n-are cine-i apăra. Am început să-i apăr, să fur pentru ei, să sparg magazine, să ducă şi ei o viaţă mai bună. Dacă mă duc la puşcărie, mă duc pentru ei”, a spus Bruce Lee, pentru un reportaj realizat de RTV, în februarie 2012.

Pentru oamenii pe care îi apără, o viaţă mai „bună” înseamnă doza zilnică de amorţeală, obţinută cu aurolac sau droguri, pe care el le procură. Și nici nu se ferește să vorbească deschis despre această realitate: „Unii se droghează cu aurolac, alţii cu siringa. Aia e zona siringarilor şi asta e de aurolaci. Nu stăm împreună, că aştia cu siringa sunt mai pretenţioşi, mai bolnavi. Încoace şi încolo sunt cei care bagă siringa-n ei, iar ăştia sunt aurolacii”, a spus tânărul.

Cei care ajung să trăiască în canale, printre conductele de apă caldă, nu au ajuns acolo în niște circumstanţe fericite. Unii s-au născut pe străzi, alţii au fugit de familii, alţii au fugit de proxeneţi. Acest mod de viaţă creează dependenţă și niciunul dintre oamenii străzii nu caută să își îmbunătăţească nivelul de viaţă, chiar dacă este ajutat. O viaţă bună pentru un om al străzii înseamnă să aibă zilnic căldură, un acoperiș deasupra capului, mâncare și, cel mai important, droguri. „Eu trăiesc din cerşit, pe la Gara de Nord. Îmi mai iau câte un bidon de aurolac, îmi mai iau mâncare. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am unde să dorm”, a spus unul dintre ei. În grup se afla și o fată din Turnu Măgurele, care trăiește de 7 ani în canalele de sub București și spune că îi place pe stradă. Când soţul ei a murit din cauza drogurilor, a heroinei, ea a învăţat atunci să consume doar „droguri legale de la capătul lui 139″. Santo Beluca avea o familie și 12 clase terminate, dar când a dat de etnobotanice s-a dus totul pe râpă. Acum trăieşte în canal şi spune cu uşurinţă că acolo mâncarea este mai bună decât ce mănâncă un om în apartament.

Gara de Nord este a doua cea mai profitabilă zonă pentru cerșit din capitală, după Piaţa Unirii. Într-un top al cerșetorilor realizat în 2011, Gara de Nord a ieșit pe primul loc, reprezentată de cerșetoarea Raritatea, care, prin agresiune și tupeu, reușește să aibă un venit lunar de 15.000 de euro, conform newz.ro.

Ce se poate face pentru ei?

Bucureștiul este plin de canale locuite de oamenii străzii. Echipa de jurnaliști ai emisiunii „România, te iubesc” au găsit una dintre porţile de intrare în această realitate paralelă în Piaţa Victoriei, vizavi de Guvern. După aceea mai sunt canalele din Zona Palatului Parlamentului, la intrarea din spate, în Ministerul de Finanţe, care sunt folosite mai mult ca spaţiu de tranzit, din cauză că e foarte restrâns. La mare căutare este zona Grozăvești, unde în subteran se ascunde reţeaua care încălzește căminele studenţești.

Dar cel mai rău este tot la Gara de Nord. Poliţiştii încearcă de mulţi ani să-i scoată din canal pe oamenii străzii şi să-i ducă în adăposturi, însă ei refuză de cele mai multe ori și sunt violenţi. Într-o astfel de acţiune în 2007, un cerșetor a înjunghiat un agent de pază care încerca să îl scoată de pe un peron. Cu noroc, agentul de pază a supravieţuit, dar poliţiștii știu la ce forţă trebuie să recurgă pentru a-i ajuta pe acești oameni. „Acea zonă a devenit, în ultimul timp, o zonă problemă pentru noi, în sensul că au fost întreprinse foarte multe acţiuni acolo. Cei care locuiesc în canalul respectiv se potolesc, în urma acţiunii, doar pentru un timp. Au existat chiar şi blocări ale respectivului canal cu dale de beton. Acest grup a rămas pe poziţii. Este un grup format de ani şi ani de zile, care în timp a devenit agresiv. Noi avem acţiuni în acel perimetru aproape săptămânal, acţiuni în care ei încearcă să riposteze cu pietre sau cu ace de seringă, cei mai mulţi de acolo fiind infestaţi cu virusul hepatitei C sau cu HIV”, a declarat pentru Agerpres Răzvan Popa, purtător de cuvânt al Poliţiei Locale a Municipiului Bucureşti. Într-o iarnă au reușit să îi ducă pe toţi la adăpost, dar în câteva ore erau înapoi, pentru că ei nu pot fi ţinuţi cu forţa.

Un reportaj realizat în 1995 de ProTV, despre furturile din zona caselor de bilete, a surprins imaginile unui copil care locuia pe străzi la gară. Între timp s-a mai aflat despre el că fusese primit într-un centru al primăriei sectorului 6 și era plin de speranţă și bucuros că a scăpat de coșmarul iernilor în vagabondaj. În 2012, 11 ani mai tarziu, tot o echipă de la ProTV l-a regăsit, de data aceasta înapoi la Gara de Nord. Spune că în toţi acești ani nimeni nu l-a consiliat, nu l-a convins cu adevărat să se întoarcă acasă. Nu are școală, abia știe să citească și trăiește din mila trecătorilor. Nu se integrează în grupul celor din canal și doarme de ani buni la subsolul unui bloc din zonă. A înţeles că departe de seringi mai are o șansă la viaţă, dar nu a primit ajutorul de care avea cu adevărat nevoie: cineva să îl consilieze, să stea lângă el, să îl înveţe, să îi dea sfaturi.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.