Perfecţiunea obligatorie: Super-mama va fi sexy

152

După ce presa de scandal din India a criticat-o cum nu se putea mai dur pe Aishwarya Rai, pentru că, după ce a născut un copil, nu a revenit imediat la silueta care a ajutat-o să ia titlul Miss World (în 1994), mulţi comentatori occidentali au reacţionat la scandal ca în faţa unei mari nedreptăţi.

Când însă presa americană a lăudat-o pe Jennifer Garner pentru curajul de a merge la plajă deşi nu slăbise după naşterea celui de-al treilea copil, jurnaliştii au confirmat implicit că şi societatea occidentală consideră de dorit ca femeile de orice vârstă să afişeze corpuri tonifiate şi sexy, la scurt timp după o naştere.

Obligaţia femeii de a arăta perfect

Pretenţiile publicului faţă de proaspetele mame sau faţă de actriţele frumoase care înaintează în vârstă sunt surprinzătoare în contextul în care studii ştiinţifice arată că, în trecut, atractivitatea sexuală şi maternitatea unei femei se excludeau reciproc.

Potrivit editorialistei Time, Susanna Schrobsdorff, lucrurile s-au schimbat dramatic după ce, în 1991, actriţa Demi Moore a spulberat mii de tabuuri pozând goală şi însărcinată pentru coperta Vanity Fair, spunând că „speră ca acest lucru să le dea femeilor însărcinate 'permisiunea' de a fi sexy."

Aşa cum nota Kelly Oliver, în jurnalul Hypatia, „în ultimii ani se vede o răsturnare a separării tradiţionale între maternitate şi sex (…) în timp ce mass media sunt pline de mame sexy." Oliver este convinsă că acest fenomen, pornit ca o formă de emancipare feministă, a alunecat pe panta vechiului păcat al transformării femeii în obiect. Dintr-o dată, „permisiunea" de a fi şi mamă şi sexy s-a transformat într-o obligaţie.

Rezultanta dintre presiunea acestui ideal perpetuat sistematic în presa light (vezi, de exemplu, cele 3 pagini de arhivă People cu reportaje despre celebrităţi care şi-au remodelat cu succes corpul după o sarcină) şi societatea care luptă pe front deschis cu supraponderalitatea şi obezitatea este depresia.

Complexele sunt ereditare

Femeile sunt nefericite că nu arată aşa cum le impune standardul acceptat social. Şi mai îngrijorător este că această nefericire pare a fi ereditară. Un studiu publicat luna aceasta în jurnalul Sex Roles a dezvăluit tendinţa multor fetiţe de 6-9 ani de a se considera sau nu valoroase în funcţie de sex-appeal-ul lor. Psihologii au arătat fetiţelor două păpuşi: una îmbrăcată în haine mulate şi cu un decolteu generos, cealaltă îmbrăcată trendy, dar cu haine care acopereau mai mult din corp. Cele mai multe fete au identificat păpuşa sexy drept cea care va fi, probabil, cea mai populară şi cea mai de dorit să fie imitată.

Interesant a fost, spun cercetătorii, că nivelul de consum media pare să nu fi influenţat alegerea fetiţelor. Atitudinea mamei faţă de propria imagine a fost însă un factor puternic. Fetiţele ale căror mame au mărturisit că au tendinţa de a se concentra obsesiv pe aspectul fizic erau mai predispuse să aleagă păpuşa sexy.

Nu eşti sexy? Eşti părăsită

Undeva acest cerc vicios trebuie să se rupă şi un punct de pornire ar fi, în viziunea autoarei creştine americane Jana Reiss, desfiinţarea afirmaţiilor misogine, precum cele ale pastorul Mark Driscoll.

Într-un comentariu public acesta spune că „o soţie care nu se mai pune la punct fizic şi care nu este disponibilă din punct de vedere sexual pentru bărbatul ei, în modurile descrise atât de deschis în Cântarea Cântărilor, nu este responsabilă pentru păcatul bărbatului ei, dar nici nu-l ajută prea tare." Rachel Held Evans citează acest comentariu al lui Driscoll în cartea ei Un an de feminitate biblică şi adaugă o impresie generată după participarea la mai multe prezentări pentru femei organizate în mediu religios: „rămâi frumoasă, sau soţul te va părăsi… şi dacă va pleca, va fi, în parte, vina ta."

Biblia şi atractivitatea

La capătul experimentului său de un an în care s-a străduit să respecte toate prevederile Scripturii care vizează femeile, Evans reclamă: „nu este nimic în Scriptură care să sugereze că o femeie trebuie să îşi menţină aspectul tânăr în toate fazele vieţii ei. Nicăieri nu învaţă Biblia că o femeie este responsabilă (în parte) pentru adulterul soţului ei, pentru că 'nu s-a mai pus la punct fizic'… Nimeni nu scapă de responsabilitatea (pentru adulter, n.r.), fiindcă celălalt poartă training, cheleşte sau se luptă cu un cancer. Orice pastor care pretinde că Biblia spune altceva minte."

Evans spune în schimb că Biblia avertizează despre caracterul pasager al frumuseţii – mai ales în cartea Proverbelor. Tot acolo se spune că lăudabilă la o femeie nu trebuie să fie frumuseţea ei, ci loialitatea în ascultarea de Dumnezeu.

Totuşi, distincţia netă pe care Evans pare să o facă între femeia care Îl ascultă pe Dumnezeu şi femeia care se îngrijeşte viguros de aspectul ei fizic are o doză de nenatural. Până la urmă, Dumnezeu este Creatorul frumosului şi a asculta de un Dumnezeu Care preţuieşte esteticul insuflă natural nu o obsesie pentru aspect, ci o înclinaţie sănătoasă pentru frumos.