Pericolul muncii până la epuizare

936

Într-o societate în care orele de muncă suplimentare sunt un fenomen obişnuit, poate cei mai afectaţi de acest fenomen sunt angajaţii care lucrează peste program, a căror sănătate fizică şi psihică este profund periclitată. Efectul se răsfrânge însă şi asupra companiei.

Cazul recent al lui Moritz Erhardt, un tânăr de doar 21 de ani, intern la Bank of America Merrill Lynch, care a murit după ce timp de trei nopţi a muncit în continuu, readuce în atenţie efectele dramatice ale muncii excesive, care poate fi extrem de dăunătoare şi uneori fatală. Nu este însă unicul caz în care suprasolicitarea la locul de muncă face victime. Cazul Ralucăi Stroescu, manager de audit la Ernst & Young, este poate una dintre cele mai cunoscute situaţii din ţara noastră în care o persoană a fost ucisă de epuizare. Aceasta a fost găsită fără suflare în propria casă, ţinând în braţe mai multe dosare de la firmă, notează 9am. De asemenea, o altă victimă a epuizării la serviciu, Irina – o tânără din Arad, a murit răpusă de muncă la doar 23 de ani, după ce a lucrat zilnic 12 ore.

Dacă în trecut cei care stăteau peste program făceau parte din anumite elite profesionale, precum angajaţii din domeniul bancar sau din cel juridic, astăzi fenomenul este răspândit în multe alte profesii, subliniază Andre Spicer, profesor de comportamente organizaţionale la Şcoala de Afaceri Cass din cadrul City University London, într-un articol pentru CNN. Acest lucru ar putea fi o consecinţă a evoluţiei tehnologice care le permite oamenilor să fie întotdeauna conectaţi şi uşor de contactat.

Costul orelor muncite peste program este unul imens, iar efectele se răsfrâng asupra sănătăţii fizice şi psihice ale angajaţilor. Un studiu efectuat pe parcursul a peste nouă ani a urmărit efectele statului peste program în cazul bancherilor şi a observat că după şapte ani, efectele muncii în exces i-au afectat grav din punct de vedere psihologic şi fiziologic pe participanţi. Acest lucru s-a petrecut în ciuda faptului că mulţi dintre voluntari încercau să facă faţă programului prelungit prin activitate fizică intensă.

De asemenea, programul prelungit poate afecta şi relaţiile cu familia, partenerul de viaţă sau prietenii pentru că persoanele care petrec mai mult timp la locul de muncă decât în alte părţi, ori lucrează excesiv chiar şi în timpul liber, nu mai au timp la dispoziţie pentru a cultiva relaţii în afara serviciului. În timp, se poate ajunge la ruperea relaţiilor sociale deja existente şi poate apărea chiar sentimentul de izolare, singurătate şi neajutorare, mai ales în cazul în care apar situaţii problematice.

Cel care îşi dedică existenţa numai muncii nu mai are timp nici de alte activităţi ori hobby-uri. El iese rar sau poate chiar deloc în oraş, nu este membru al vreunui club sau asociaţie şi nu are timp pentru a merge la biserică.

Dar acest cult pentru munca în exces nu este dăunător numai angajatului, ci şi companiilor, subliniază Spicer. Dintre ţările cu o economie dezvoltată, cele care au implementat un program de lucru mai scurt sunt adesea şi cele mai productive, arată un studiu. Este, de exemplu, cazul angajaţilor din Germania sau Franţa, care lucrează mai puţin, dar mai eficient, spre deosebire de britanici care lucrează mai mult, dar nu sunt la fel de productivi. De asemenea, orele de lucru prelungite conduc la oboseală, iar persoanele care se confruntă cu o astfel de stare au tendinţa de a lua decizii mult mai riscante, arată un studiu.

Nu în ultimul rând, angajaţii care muncesc peste program ar putea fi mult mai tentaţi de activităţi care le scad productivitatea la serviciu, precum verificarea contului de Facebook sau urmărirea videoclipurilor pe YoutTube, notează un studiu suedez.