Planul B | Pentru generaţia care nu s-a născut în locul potrivit

161

„Nu ne-am născut în locul potrivit"1 este refrenul unei generaţii care se simte trădată de contextul mediocrităţii şi corupţiei care o sufocă. E cântecul unei generaţii căreia îi lipseşte convingerea că ar fi util să îşi manifeste şi altfel decât verbal dezaprobarea faţă de acest context.

Pesimismul românului este recunoscut deopotrivă de cei care s-au născut aici, cât şi de străini. Chiar preşedintele ţării observa că „există o furie de autoflagelare publică atunci când vorbim de valorile noastre şi foarte mulţi, mai ales tineri, care probabil au învăţat foarte puţin la şcoală despre ţara lor, propagă dispreţul pentru valorile româneşti.”2 Din afara ţării, lucrurile par a căpăta o altă nuanţă. Jan Koneffke, scriitor şi eseist german care trăieşte la Viena şi la Bucureşti, denunţa într-un articol „fatalismul unui popor fără drepturi în faţa clasei politice.”3 Indiferent care dintre cele două declaraţii ar reclama veridic vinovatul, ele se opresc doar la nivelul constatării, fără să furnizeze şi soluţiile de aşteptat din partea unui conducător de ţară sau a unui reputat formator de opinie.

Reperele în presă, un amestec de repetiţii şi omisiuni

Imaginea negativă a României este un laitmotiv al peisajului mediatic. Un exemplu recent este declaraţia, devenită deja virală, a unui tânăr participant la un conflict stradal care a apărut la televizor îndreptăţindu-se: „ori suntem golani, ori nu mai suntem…”. Mesajul subliminal, cu iz de generalizare, este că românii sunt mulţumiţi sau chiar fac un titlu de glorie din a fi golani.

„Am fost acolo, doamnă. Doi indivizi dintre ei m-au apostat cu o bâtă. Mi-a dat cu bâta în antebraţ. Io m-am chinuit foarte mult să-mi fac antebraţu’ ăsta; ei mi-a dat de m-a julit… şi-acuma tot ei cheamă Poliţia! Ce înseamnă asta?! Ori suntem golani, ori nu mai suntem…” – un tânăr rom, implicat într-o bătaie de clan în cartierul Rahova (prezentat în cadrul unui reportaj difuzat de ProTv la sfârșitul lunii iulie)

Presa expune constant astfel de cazuri, familiarizând publicul cu nonvalorile şi promovându-le prin acoperirea mediatică pe care le-o oferă. Despre mass-media, mai ales despre televiziune, se spune că fixează reperele care pot influenţa semnificativ priorităţile indivizilor4. În mod special, două mecanisme fac din televiziune un magnet social, capabil să convingă publicul să adopte conştient/inconştient unele atitudini, credinţe şi valori.

Repetiţia – Chiar şi la o privire superficială asupra grilelor de program ale televiziunilor, se observă că acestea mizează pe un număr limitat de ingrediente similare, reluate cu diverse intensităţi, dat fiind potenţialul lor de atragere a audienţei. Mondenităţile şi picanteriile sunt două astfel de ingrediente. Specialiştii spun că repetiţia este percepută de public drept o confirmare a valorii celor prezentate5.

Omisiunea – În acelaşi timp, televiziunea influenţează şi prin ceea ce ignoră. Programele de televiziune neagă importanţa unor valori, prin faptul că omit să le prezinte, ca şi cum anumite aspecte ale vieţii nu ar exista sau nu ar conta. Negate sau respinse de media, ele sunt ignorate şi de tinerii telespectatori.

De la cine să înveţi?

Alături de o selecţie a evenimentelor, mass-media vine şi cu o selecţie de personalităţi, pe care promovarea le transformă în vedete, cu potenţialul de a deveni modele pentru tineri. Un sondaj realizat cu doi ani în urmă de asociaţia Euro

Deşi autorii studiului au recunoscut că eşantionul a fost format în majoritate din tinere femei, ceea ce ar limita generalizarea concluziei, totuşi Bruno Ştefan, preşedintele Biroului de Cercetări Sociale (BCS), concluziona astfel în cadrul unei conferinţe de presă: „Dacă s-au adunat atâtea nume, înseamnă că tinerii nu găsesc un singur model care să le întruchipeze valorile şi au, de fapt, o constelaţie de modele.”

Mai mult, sociologul nota că există un numitor comun al membrilor acestei constelaţii, şi anume personalitatea „războinică”. Tinerii români „preferă persoane care adoptă un limbaj simplu, pe înţelesul tuturor. Modelele de care tinerii se agaţă sunt oameni care par să vină din popor, dar care s-au descurcat şi fără să pună studiile în prim-plan” – spunea preşedintele BCS.

Tineri şi nefericiţi

Peste 29% dintre românii tineri, cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani, consumă excesiv alcool în fiecare săptămână, se arată într-un Eurobarometru privind consumul de alcool şi politicile publice menite să reducă afecţiunile provocate de acesta, scrie Mediafax.

O treime dintre adolescenţii români sunt fumători, potrivit unui studiu al Centrului pentru Politici şi Servicii de Sănătate, citat de Mediafax. Cea mai mare prevalenţă a fumatului se întâlneşte la grupa 15-24 de ani.

Elevii români au cele mai scăzute performanţe în materie de citit din întreaga Uniune Europeană, iar rata tinerilor care îşi întrerup studiile după terminarea gimnaziului plasează România între primele cinci state europene ce se confruntă cu abandonul şcolar timpuriu, informează Gândul.

România s-a clasat pe locul al 26-lea într-un clasament cu privire la bunăstarea tinerilor din 29 de ţări europene, realizat de cercetători de la Universitatea din York, pentru Child Poverty Action Group, relatează BBC News Online.

Dispreţul afişat de tinerii despre care amintea preşedintele Traian Băsescu ar putea fi o formă de autoprotecţie, iar fatalismul condamnat de Jan Koneffke ar putea fi văzut ca o reconfirmare a faptului că românii simt acut cum lipsa unor modele şi a unor lideri de încredere le încetineşte dezvoltarea.

Este o lege naturală ca omul, fiind o fiinţă socială, să înveţe din experienţa interacţiunilor cu semenii. Psihologul Albert Bandura a inovat gândirea specialiștilor în domeniu când a introdus teoria învăţării sociale, prin care arăta că dezvoltarea personală nu este exclusiv rezultatul influenţelor mediului asupra individului, ci este mai degrabă rezultatul unei interacţiuni dintre individ şi contextul în care acesta se află. Potrivit teoriei sale, învăţarea este un rezultat al observării şi are trei faze: reţinerea (atenţia omului este captată de ceea ce vede şi ţine minte informaţia), reproducerea (persoana acţionează imitând comportamentul observat) şi motivaţia (individul trebuie să fie motivat pentru a repeta acţiunea).
La nivelul discuţiei despre identitatea tinerilor români, această teorie s-ar putea traduce prin responsabilizarea tinerilor pentru modelele pe care le adoptă. Mass-media şi liderii de opinie pot influenţa modul în care o valoare este reţinută, prin promovarea ei, însă reproducerea ei în comportamentul persoanei ţine de motivaţia şi alegerea acesteia din urmă.

Pe de o parte, este perfect adevărat că influenţa asupra tinerilor exercitată de modelele cu valoare îndoielnică, promovate intens în media şi în societate, rotunjesc statisticile cu privire la viciu şi eşec. Pe de altă parte, planul A, care presupune condamnarea unilaterală a societăţii pentru produşii finali mutanţi, reprezintă o strategie incompletă, pentru că ignoră că indivizii au o conştiinţă aflată sub influenţa unor motivaţii proprii și a Divinităţii, interesate de reabilitarea şi restaurarea perfecţiunii în om. Devine evident că este nevoie și de un plan B, care, pe lângă demersurile planului A de corectare a proastelor cutume ale mediei și ale societăţii în general, trebuie să adauge soluţii pentru încurajarea alegerilor și deciziilor personale mature și responsabile din partea tinerilor.

Planul B

Societatea va exercita constant presiune asupra membrilor ei. Îi va dori modelaţi după tipare care nu vor fi neapărat constructive. Este o realitate universală, nu doar românească, pe care Biblia o surprinde proactiv în cuvintele apostolului Pavel: „Nu vă conformaţi acestui veac, ci lăsaţi-vă transformaţi prin reînnoirea gândirii voastre” (Romani 12:2). Eliberarea gândirii de tirania conformismului este primul punct în planul B.

Apoi, tinerii nu pot fi manipulaţi să adopte un model sau altul, decât dacă acesta răspunde unei nevoi interioare nesatisfăcute. Împlinirea nevoilor este dependentă de înţelepciunea alegerii mijloacelor prin care se răspunde nevoilor. Dumnezeu întreabă şi sfătuieşte prin vocea profetului Isaia: „De ce vă cheltuiţi argintul pe ceea ce nu este pâine şi truda pe ceea ce nu satură? Ascultaţi-Mă cu atenţie şi mâncaţi ce este bun, desfătaţi-vă sufletul cu mâncare bogată!” (Isaia 55:2). Încrederea în principiile de viaţă promovate de Dumnezeu, care nu rămâne nerecompensată, este al doilea punct în planul B.

Dacă uneori ascultarea de Dumnezeu pare imposibilă, tinerii pot învăţa curajul direct de la modelul Christos. Apostolul Petru explică deschis: „Christos a suferit pentru voi, lăsându-vă un exemplu, astfel ca voi să călcaţi pe urmele Lui” (1 Petru 2:21). Chemarea de a imita modelul lui Christos este al treilea punct în planul B.

Biblia abundă în exemple de viaţă tocmai „pentru învăţătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate”(2 Timotei 3:16). Viaţa fiecărui tânăr ar putea să devină, la rândul ei, un exemplu viu, pozitiv, care să îi inspire pe ceilalţi. Asumarea misiunii de a deveni un exemplu este al patrulea punct în planul B.

Mai accesibil astăzi decât oricând, mai necesar poate ca niciodată, planul B este stocat pe un dispozitiv cu memorie milenară: Biblia.


1. „Locul potrivit", Guess Who, Okapi Sound, 2009
2. Băsescu: Foarte mulţi români propagă dispreţul pentru valorile româneşti, www.mediafax.ro, 21 septembrie 2009
3. Un ziar elveţian scrie despre corupţia generalizată din România, www.semneletimpului.ro, 10 septembrie 2010
4. Vezi teoria „Agenda Setting" propusă de Maxwell McCombs and Donald Shaw.
5. M. E. McCombs, M.E. şi D.L. Shaw „The Agenda-Setting Function of Mass Media" Public Opinion Quarterly, Vol. 36, 1972, p.176-187
Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 9 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.