Problemele executării unui condamnat cu IQ de 61

372

Autorităţile din Texas l-au executat marţi pe Marvin Wilson, un condamnat de 54 de ani, după ce a fost respins apelul de comutare a pedepsei cerut de avocaţii săi, pe baza faptului că Wilson are un IQ de 61 şi a fost diagnosticat ca retardat psihic.

Wilson a fost condamnat, în 1994, pentru uciderea prin împuşcare a lui Jerry Williams, care îl identificase în faţa poliţiei ca furnizor de droguri. Complice la această crimă a fost Terry Lewis, care a primit o condamnare la închisoare pe viaţă cu posibilitatea de eliberare, după ce soţia lui a mărturisit că Wilson a recunoscut crima. Nici dovezile prelevate de poliţie şi nici mărturiile martorilor nu au putut stabili identitatea celui care a apăsat trăgaciul.

Wilson şi-a susţinut nevinovăţia până în ultimul moment. Înainte de a fi executat prin injecţie letală, le-a strigat membrilor familiei, care au venit să îl vadă, să o îmbrăţişeze pe mama lui şi să îi transmită că o iubeşte. „Ia-mă acasă Iisus. Ia-mă acasă Doamne," au fost ultimele sale cuvinte, înainte de a fi pronunţaţ mort, la 6:27 ora locală, relatează HuffingtonPost.

Problemele acestui caz

În mod normal, sub legea Atkins, dată de Curtea Supremă a Statelor Unite în urmă cu 10 ani, Wilson nu ar fi putut fi codamnat la moarte, deoarece legea interzice această pedeapsă în cazul celor cu dizabilităţi psihice. Pe de altă parte legea dă libertatea fiecărui stat în parte să stabilească ce înseamnă dizabilitate psihică.

Avocaţii lui Wilson au încercat să conteste în instanţă constituţionalitatea pedepsei după ce, în 2004, un neuropshiholog l-a diagonisticat pe acuzat ca suferind de retard psihic. Wilson ar fi avut, potrivit măsurătorilor, un IQ de doar 61. Limita superioară stabilită de autorităţile texane pentru retardare mintală este un IQ de 70. Pretenţia lor a fost susţinută de toţi membrii familiei, prin mărturii, şi de notele proste obţinute la şcoală.

Însă atât curtea de judecată texană, cât şi cea federală au respins apelul, susţinând poziţia avocaţilor acuzării care au declarat că acţiunile lui Wilson îl clasează drept un criminal care a demonstrat inventivitate şi calităţi de lider. Curtea Supremă a refuzat să se implice în caz, lăsând liberă calea pentru execuţie.

Problemele pedepsei capitale

Cercetătorii de la University of Michigan Law School și Center on Wrongful Convictions de la Northwestern University School of Law au dezvoltat cea mai completă bază de date cu exonerări, compilată vreodată, estimând că numărul total de condamnări greșite din Statele Unite se apropie de un milion pe an.

Pe de altă parte, doar 2.000 de oameni condamnaţi pe nedrept pentru infracţiuni grave au fost exoneraţi în Statele Unite în ultimii 23 de ani. Din acestea, arpoximativ 400 au au fost cazuri de omucidere, iar peste o treime din cazuri au fost atacuri sexuale.

Executarea lui Troy Davis în sepetembrie 2011, în statul american Gerogia, a stârnit controverse nu doar în SUA, ci şi în statele europene, mulţi considerând că Davis ar fi fost executat pe nedrept. Avocaţii lui au vorbit despre contradicţii în declaraţiile martorilor şi despre faptul că, de-a lungul anilor, aceştia şi-au modificat mărturiile iniţiale.

Peste 700 de persoane s-au adunat şi au protestat în faţa închisorii în care se afla condamnatul la moarte. „Statul Georgia este pe punctul de a demonstra de ce guvernul nu merită încredere în legătură cu puterea asupra vieţii şi a morţii", a declarat atunci Laura Moye de la Amnesty International.

Împotriva pedepsei capitale

Deşi Biserica Catolică, în conformitate cu Catehismul catolic, „nu exclude recurgerea la pedeapsa cu moartea, dacă aceasta este singura modalitate posibilă de a apăra eficient vieţi omeneşti împotriva unui agresor nedrept," Papa Benedict a susţinut comutarea pedepsei lui Troy Davis.

Purtătorul de cuvânt al Vaticanului a militat pentru renunţarea cu totul la pedeapsa cu moartea, reprobând „orice formă a execuţiei capitale, pentru orice persoană sau în orice circumstanţă, indiferent dacă este dureroasă sau nedureroasă … în public sau în secret." Aceasta, a explicat el, deoarece este nevoie de „o justiţie mai înaltă". Purtătorul de cuvânt a insistat atunci că omenirea trebuie să oprească execuţiile.

Şi secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Ban Ki-Moon, a făcut un apel internaţional pentru abolirea pedepsei cu moartea, în luna iulie. Ban a declarat în faţa Comisiei ONU pentru Drepturile Omului că „a lua viaţa cuiva este ceva atât de absolut, de ireversibil (…) chiar și atunci când are în spate un proces legal."

Pentru pedeapsa capitală

Aproximativ 62% dintre americani continuă să susţină menţinerea pedepsei cu moartea pentru cei vinovaţi de crimă, conform unui sondaj ale cărui rezultate au fost publicate de Pew Forum, în septembrie 2010. Studiul a arătat că 65% dintre protestanţi şi 60% dintre catolici se pronunţă pentru aplicarea pedepsei cu moartea, în timp ce doar 26% dintre protestanţi şi 32% dintre catolici consideră că nu ar trebui aplicată această formă de pedeapsă.

Procentul bucureștenilor care ar vota pentru reintroducerea pedepsei cu moartea a crescut la 40% în 2011, faţă de 35% în 2010, arată un studiu efectuat de către Facultatea de Sociologie a SNSPA. „Creşterea nevoii de agresivitate la nivelul justiţiei sociale prin reintroducerea pedepsei cu moartea înregistrează o creştere uşoară (…) în special datorită prezenţei mediatice frecvente a cazurilor de agresivitate extremă", explică autorii studiului.

Cine mai aplică pedeapsa cu moartea

Numărul statelor care au aplicat pedeapsa capitală, în 2011, a scăzut la 20, arată raportul anual al Amnesty International privind condamnările la moarte și execuţiile. Statele Unite rămân singurul membru al G8 care aplică pedeapsa cu moartea. Singurul stat din Europa în care pedeapsa capitală mai este legală este Belarusul unde, în 2011, au fost executate două persoane.

Numărul execuţiilor aplicate în Orientul Mijlociu au crescut cu 50% faţă de anul trecut. Sentinţele la moarte au fost aplicate în urma unor acuzaţii diverse, de la adulter și homosexualitate, în Iran, la blasfemie, în Pakistan, și trafic de droguri, în alte zece state.