Muzica „hatecore”, instrumentul de recrutare neonazist

156

La trei zile după atacul terorist de la templul sikh din Oak Creek, Wisconsin, investigaţia dezvăluie influenţa pe care a avut-o muzica „hatecore" în atac.

Atacatorul, Wade Michael Page, neonazist şi susţinător al supremaţiei rasei albe, era un fan înflăcărat al acestui gen de muzică. În trecut, el cântase în formaţii de muzică heavy metal, precum Definite Hate şi End Apathy.

„Hatecore", sau muzica ce instigă la ură, este unul dintre pilonii subculturii neonazismului. Mesajul acestor melodii îi motivează pe ascultători să aibă resentimente faţă de rasele considerate inferioare, să se umple de mânie şi chiar să acţioneze împotriva acestora. În plus, orice acţiune este urmată de un sentiment de mândrie.

Arno Michaelis, fost lider al unei trupe ce cânta acest gen de muzică, declara pentru New York Times: „A asculta această muzică era o parte importantă a revoltei rasiale. Melodiile mă făceau să mă simt că fac parte dintr-o mişcare importantă, că aveam un scop şi că aveam o cauză pentru care trebuie să lupt".

Rock-ul rasist şi neonazist a apărut la sfârşitul anilor 70, însă abia în anii 90 muzica a devenit mai gravă şi versurile violente. Astăzi, mesajul melodiilor este unul îndreptat împotriva negrilor, evreilor, homosexualilor şi imigranţilor.