Iubirea de sine pe care e bine să o cultivi

1906

Stima de sine este o obsesie a culturii moderne. Văzut ca obiectiv în sine, dar insuficient înţeles, respectul faţă de propria persoană are un potenţial rival, mai ușor de cultivat și, potrivit psihologilor, mai eficient: iubirea de sine.

A mânca orice bunătăţi le poftește inima și relaxarea în dulcele stil far’ niente sunt răsfăţul pe care și-l permit oamenii care își disciplinează atât de mult viaţa, încât îndură stres și pierd nopţi pentru a-și atinge ţintele. Deși par motivate de stima de sine, toate aceste alegeri sunt însă toxice și au, cel mai probabil, altă motivaţie decât iubirea autentică faţă de propria persoană.

Motivul alegerilor noastre nesănătoase

Lipsa iubirii faţă de propria persoană s-a dovedit a fi unul dintre principalele motive pentru care oamenii fac alegeri nesănătoase în patru domenii ale vieţii: alimentaţia, mișcarea, somnul și stresul, susţine o cercetare efectuată la Universitatea Berkeley (SUA), care impune o redefinire a iubirii de sine, cu atât mai mult cu cât psihologii recomandă să o cultivăm cu fidelitate.

Această iubire nu are însă de-a face cu egoismul, pe care creștinismul îl condamnă vehement. În plus, potrivit cercetătorilor, ar fi superioară ca importanţă respectului de sine, fiind mai degrabă înrudită cu o anume „compasiune faţă propria persoană”.

„Compasiunea faţă de propria persoană este o cale eficientă de a cultiva sănătatea emoţională și mulţumirea cu viaţa noastră, în timp ce ne ajută să evităm tiparele distructive de frică, negativism și izolare”, afirmă dr. Kristin Neff, autoarea cercetării. În opinia ei, sentimentul de compasiune faţă de propria persoană este diferit de respectul de sine, fiindcă nu depinde de senzaţia că suntem speciali sau deasupra altora și nici de atingerea unor obiective. În schimb, susţine Neff, compasiunea faţă de propria persoană „vine din ataşamentul faţă de noi înșine – așa fragili și imperfecţi (…) cum suntem.”

Ce înseamnă compasiunea faţă de sine?

Un studiu recent, pe care îl citează Neff, susţine că persoanele cu o stimă de sine puternică prezintă mai multe caracteristici narcisiste decât persoanele cu o stimă de sine scăzută. Compasiunea faţă de sine, în schimb, nu a fost asociată cu narcisismul. De ce? Fiindcă, prin definiţie, acesta presupune izolare și superioritate, în timp ce compasiunea presupune acceptarea apartenenţei noastre la umanitate, cu care împarte aceleași mistere, dificultăţi și eșecuri.

Compasiunea faţă de propria persoană are trei componente. Prima este bunătatea faţă de sine, pe care o manifestăm atunci când suntem blânzi și înţelegători cu noi înșine, în loc să fim critici și să ne judecăm. A doua este recunoașterea umanităţii noastre, acel sentiment care ne ajută să ne simţim conectaţi cu ceilalţi în experienţa vieţii și să ne simţim aproape de alţii, nu izolaţi sau alienaţi atunci când suferim. A treia componentă este aceea a conștienţei, care ne ajută să ne păstrăm luciditatea chiar în timp ce trăim prezentul.

Cu ce e mai bună compasiunea decât respectul de sine

Compasiunea faţă de propria persoană rămâne valabilă și transformatoare chiar și atunci când ne pierdem respectul de sine, adică atunci când suferim un eșec sau când ne simţim inadecvaţi.

Studiul vine cu o veste bună: cultivând iubirea de sine autentică, ne putem educa să facem alegeri sănătoase și să rămânem fideli lor.

Secretul, spun cercetătorii, este să exersăm să manifestăm faţă de noi înșine aceeași acceptare, îngăduinţă și răbdare ca și faţă de un prieten. Iar o sugestie pe care o oferă ei este să ne scriem periodic câte o scrisoare nouă înșine, ca și cum i-am scrie-o unui prieten.

Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 9 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.