Stephen Hawking: universul are sens și fără Dumnezeu

12015

Stephen Hawking continuă războiul cu Dumnezeu. Afirmaţiile sale, aflate în contrast cu teologia creștină, marchează o constantă a relaţiei dintre știinţă și religie. Recent, renumitul fizician britanic a acordat un interviu ziarului spaniol El Mundo, în care își exprimă deschis principiile ateiste. Pentru el, universul fără Dumnezeu este suficient de primitor.

Nu este pentru prima oară când Hawking tranșează relaţia dintre religie și știinţă în favoarea celei din urmă. Recent însă, și-a expus deschis concepţiile ateiste cu ocazia Festivalului Starmus, care are loc în Tenerife, precizează NBC News.

Festivalul se bucură de prezenţa a numeroși oameni de știinţă care discută despre astronomie și explorarea spaţiului cu scopul „de a ști mai multe despre locul de unde am venit și ce e acolo”.

Joaca lui Hawking cu religia

Hawking a mai făcut afirmaţii în defavoarea credinţei în Dumnezeu și în trecut. De exemplu, a exprimat fără ezitare convingerea că viaţa de apoi este „un basm pentru oamenii cărora le este frică de întuneric”. De asemenea, nu a scăpat neanalizată nici originea universului. În concepţia lui Hawking, „nu există niciun Dumnezeu. Nimeni nu a creat universul nostru și nimeni nu conduce credinţa noastră”.

Exista totuși o anumită doză de ambiguitate în privinţa convingerilor lui personale. În cea mai cunoscută carte a sa, O scurtă istorie a timpului, savantul nu excludea posibilitatea ca Divinitatea să fi avut un rol în crearea universului. „Dacă descoperim o teorie completă, va fi triumful suprem al raţiunii umane, pentru că atunci vom ajunge să cunoaștem «mintea lui Dumnezeu».” Astfel, Dumnezeu nu pare să fi fost exclus dintre premisele lui Hawking, însă nu exista nici certitudinea că ar lua în calcul această ipoteză.

A amplificat și mai mult ambiguitatea, dar și speculaţiile, atunci când a declarat, în 2007, pentru Reuters că „nu este religios în sensul normal”. Prin deducţie, s-ar putea înţelege că o formă de religie tot ar marca existenţa sa. Cu atât mai mult cu cât într-una dintre declaraţii nu excludea în mod ferm existenţa lui Dumnezeu, ci doar intervenţia Sa în „afacerile” universului.  „Cred că universul este guvernat de legile știinţei. Legile pot fi decretate de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu intervine pentru a rupe legile”, spunea Hawking.

La timpul respectiv existau premisele unei oarecare compatibilităţi cu concepţiile religioase. Papa Benedict chiar s-a întâlnit pentru un scurt timp cu fizicianul, la un eveniment găzduit de Academia Pontificală de Știinţe. Cu acea ocazie , papa a declarat că „nu există nicio opoziţie între înţelegerea creaţiei bazată pe credinţă și dovezile știinţelor empirice”. Declaraţia suveranului pontif era făcută în contextul susţinerii de către Vatican a teoriei evoluţioniste, pe care o considera compatibilă cu Biblia.

Dumnezeul lui Hawking este raţiunea

Însă, în interviul acordat ziarului spaniol, Hawking spulberă orice ambiguitate, clarificând poziţia sa faţă de concepţia religioasă cu privire la originea universului și existenţa lui Dumnezeu. „Înainte de înţelegerea știinţei, era firesc să credem că Dumnezeu a creat universul, dar acum știinţa oferă o explicaţie mai convingătoare.”

Și parcă pentru a nu mai lăsa spaţiu deschis speculaţiilor, a clarificat care era de fapt esenţa mesajului pe care a intenţionat să îl transmită atunci când a afirmat că omul ar putea cunoaște mintea lui Dumnezeu. În opinia lui, în momentul de faţă „am putea ști tot ceea ce Dumnezeu ar ști, dacă ar exista un Dumnezeu, care de fapt nu există. Sunt un ateu.”

Ce anume îi alimentează această convingere fermă? Pentru Hawking, raţiunea este ridicată la nivelul cunoașterii supreme. Dincolo de aceasta, nu mai există nimic. De aceea nu surprinde declaraţia lui conform căreia „nu există niciun aspect al realităţii dincolo de raza de acţiune a minţii umane”.

Cine a inventat legile fizicii?

După cum era de aşteptat, concluziile sale nu sunt acceptate integral de mediul știinţific. De exemplu, matematicianul creştin John Lennox i-a dat o replică într-un articol publicat de Daily Mail, spunând că, în calitatea sa de om de știinţă, dar și de creștin, consideră axioma lui Hawking greșită. „El ne cere să alegem între Dumnezeu și legile fizicii, ca și când ar fi în mod necesar în conflict reciproc.”

În opinia lui Lennox, legile fizice nu pot oferi o explicaţie integrală și definitivă a universului. Legile în sine nu creează nimic, ele sunt doar o descriere a ceea ce se întâmplă în anumite condiţii.

Din acest punct de vedere, fizicianul britanic ar fi făcut o greșeală de clasificare. Nu legile fizicii ar fi construit universul, consideră Lennox, ci un agent creator trebuie să fi fost implicat.

Pentru savantul matematician, argumentul lui Hawking cu privire la rolul gravitaţiei în crearea universului pare lipsit de logică. Întrebările lui Lennox sunt provocatoare. Cum a apărut gravitaţia? Cine a pus-o acolo? Care a fost forţa creatoare care a determinat nașterea sa?

Pentru a fi convingător în apărarea poziţie sale, Lennox consideră că tocmai frumuseţea și coplexitatea legilor știinţifice îi întărește credinţa într-o forţă creatoare inteligentă. Departe de a fi în contradicţie cu știinţa, credinţa creștină are un sens cu implicaţii știinţifice.

Ce mai rămâne?

Nimeni nu poate nega faptul că Hawking este omul care și-a depășit, cu mult, timpul, consideră un site de profil știinţific. Este adevărat că axiomele sale au zdruncinat fundamentele unor convingeri construite de-a lungul a multor secole. Însă, dincolo de provocările pe care le adresează spaţiului religios, nu pot fi negate și eventualele beneficii.

Unul dintre acestea este faptul că afirmaţiile fizicianului britanic creează câmpul unor reflecţii profunde. Ne determină să ne punem serios întrebări cu privire la originea noastră și la sensul existenţei în univers. Acestea ar putea constitui sursa identificării unui traseu diferit de cel pe care îl construiește Hawking.