Slenderman – Personajul fictiv care a îndemnat 2 fetiţe să ucidă

25516

Două fetiţe de 12 ani și-au șocat părinţii, America și lumea întreagă, după ce au încercat să omoare o colegă pentru a câștiga simpatia lui Slenderman, un personaj horror, inventat pe internet, care a devenit o legendă urbană.

„Mulţi oameni nu cred că Slenderman există și am vrut să le dovedim contrariul”, a spus una dintre fete, conform declaraţiei pe care au obţinut-o poliţiștii din Waukesa, Wisconsin.

Cele două fete și-au atras victima, o altă fetiţă de 12 ani, în pădure, unde una dintre ele a ţinut-o la pământ în timp ce cealaltă a înjunghiat-o de 19 ori. La sfârșit, fetele s-au îndreptat către o casă din pădure, unde credeau că locuiește Slenderman. Le-au spus poliţiștilor că sperau ca victima lor să moară pentru ca Slenderman să li se arate, drept recompensă.

Însă victima a scăpat. Toate loviturile, aplicate în zona toracelui, a mâinilor și a picioarelor, au ratat marile organe și artere. Fetiţa a reușit să iasă în drumul principal, unde a văzut-o un biciclist care a chemat ambulanţa. În prezent este internată în spital, în stare stabilă.

Dincolo de aspectul șocant al cazului, care se datorează în special brutalităţii atacului, lumea încearcă să găsească un sens întregului incident, să înţeleagă cum a fost posibil să se ajungă la o asemenea situaţie și cum poate fi prevenită pe viitor.

De unde a apărut Slenderman

În iunie 2009, site-ul Somethingawful a lansat un concurs pentru amatorii de Photoshop, care să creeze imagini cât mai reale, dar cu elemente paranormale. Eric Knudsen (pseudonim: Victor Surge) a intrat în concurs cu 2 fotografii alb-negru, în care apăreau copii și o figură înaltă, nedefinită, în fundal.

Fotografiile au fost prezentate ca datând din 1983, iar una dintre ele era însoţită de următorul text explicativ: „Noi nu am vrut să mergem, nu am vrut să îi ucidem, dar tăcerea lui persistentă și braţele întinse ne-au îngrozit și ne-au consolat în același timp… – 1983, fotograf necunoscut, presupus mort.” A doua zi, Knudsen a adăugat a treia poză împreună cu istorisirea fictivă a unui medic legist despre un masacru. Astfel a început asaltul asupra internetului al omului înalt, slăbănog, fără faţă, cu braţe anormal de lungi.

Alţi utilizatori ai site-ului au început să creeze propriile povești cu Slenderman, care s-au răspândit rapid și pe alte site-uri. În 5 ani, Slenderman a apărut în povești scurte, video-documentare, jocuri video și altele, peste tot pe internet. În unele Slenderman are multiple braţe, ca de caracatiţă, răpește sau ucide copii, iar în altele acţionează doar ca un factor care îi determină din umbră pe alţii să ucidă pentru el, cum ar fi și în cazul de faţă.

Cele două fete din Wisconsin au aflat de Slenderman de pe site-ul Creepypasta, care găzduiește literatură fictivă de groază, scrisă pentru a fi virală pe internet, în stilul materialelor jurnalistice și a rapoartelor despre crime adevărate.

Puterea legendei urbane

Până în 2011, internetul era atât de îmbibat în legenda lui Slenderman, și atât de departe de originile sale fictive, încât nici creatorului original, Victor Surge, nu îi venea să creadă. „Nu mă așteptam ca asta să treacă dincolo de forumurile Somethingawful”, declara el într-un interviu pentru site-ul Know Your Meme.

Pentru ca ceva să devină legendă urbană este nevoie ca publicul să fie ignorant faţă de originile legendei și ca povești la a treia și a patra mână, ce nu mai pot fi verificate, să perpetueze mitul, explică Surge. Pe internet însă originile sunt ușor de verificat, ceea ce face să fie și mai de neînţeles fenomenul Slenderman. Surge spune că totul stă în „a crea ceva la timpul potrivit și în locul potrivit”, pentru a se transforma într-o legendă urbană.

Cultura populară era deja saturată cu lecturi despre vampiri și zombi, cu filme de groază și reality showuri despre activităţi paranormale. Slenderman lucrează pentru un nou tip de frică, care atinge o coardă mai sensibilă. Din cauza faptului că este atât de misterios și neînfricoșător în aparenţă, pericolul este creat doar în „ochiul privitorului”, sau mai precis în imaginaţia sa.

„Este una dintre cele mai înfricoșătoare creaturi. Câteodată, când sunt în subsol și îmi spun că nu trebuie să mă gândesc la Slenderman. Și cu cât îmi repet asta, cu atât mă gândesc mai mult”, spune Dan Hughes, elev de liceu, în clasa a XII-a.

Ne place să spunem povești, iar poveștile de groază au o importanţă și o semnificaţie aparte, pentru că funcţionează ca o metaforă pentru alte probleme care ne afectează atât la nivel personal, cât și la nivel cultural, explică Shira Chess, asistent-profesor de mass-media la Universitatea Georgia.

În această „cheie”, Slenderman este o metaforă pentru „neajutorare și forţe anonime care acţionează asupra noastră, lucruri pe care nu le putem nici înţelege și nici controla, frici universale”, crede Chess, conform CSMonitor.

Făcuţi să credem

Chess nu este deloc surprinsă că atât de mulţi oameni, cei mai mulţi fiind adolescenţi, cred în mitul lui Slenderman, din moment ce „suntem făcuţi să credem”.

Într-un studiu din 2006, cercetătorii au găsit că un număr surprinzător de studenţi cred în existenţa vrăjitoarelor, a telepatiei, a mediumurilor, a fantomelor și a altor fenomene paranormale. De ce suntem totuși atât de înclinaţi să acceptăm dovezi îndoielnice ce sprijină existenţa unor creaturi ciudate?

Experţii spun că de la începuturi oamenii au crezut în supranatural, fie în zei, fantome, monștri și orice alt monstru din categorie. „Deși este greu să știm sigur, tendinţa de a crede în paranormal apare de la începuturi. Ceea ce se schimbă este obiectul. Astăzi puţini oameni mai cred în zâne și spiriduși, dar cred în OZNuri”, explică sociologul Christopher Bader pentru Live Science.

Studii recente arată că fenomenul nu ţine de lipsa educaţiei, fiind la fel de răspândit printre masteranzi cât și printre cei care au renunţat la liceu, spune cercetătorul Rod Stark. În cariera sa a observat însă că tendinţa de a crede în paranormal este influenţată negativ de religiozitate. Sondaje mai recente par să indice totuși că și oamenii cu credinţă în Dumnezeu cred și în superstiţii și în fenomene paranormale.

Internetul, un loc întunecat

Dacă adulţii pot să înţeleagă geneza și istoria personajului Slenderman, acest lucru ar putea fi dificil pentru un copil de 12 ani, care nu are nici spirit critic și nici uneltele literare necesare pentru a depista falsul unor asemenea povești.

Fetiţele au fost atrase se poveștile pe care le-au găsit pe site-ul Creepypasta, care după incident a postat un mesaj ce precizează că este „un site de literatură, nu un cult satanic”.

 „Acesta este un incident izolat și nu reprezintă și nici nu poate fi atribuit comunităţii Creepypasta, ca întreg”, au declarat ei. Reacţia publiclui împotriva unui site anume este des întâlnită de fiecare dată când un dependent de jocuri video violente devine violent și în viaţa reală. Totul se reduce la ideea că media poate influenţa acţiunile de zi cu zi ale oamenilor.

Profesorul de psihologie, Patrick Markey, spune încă că „ceea ce trebuie să ne amintim, și ceea ce arată studiile, este că media nu poate cauza comportamente violente, deși poate influenţa modul în care oamenii violenţi se comportă și ce formă ia violenţa lor.”

Incidentul de faţă arată însă ce se poate întâmpla când nu mai există graniţe între ficţiune și realitate. Șeful poliţiei din Waukesha a declarat că este o avertizare pentru toţi părinţii, care trebuie să monitorizeze ce fac copiii pe internet.

Dar chiar dacă internetul nu are puterea de a tranforma un copil bun în unul rău, există destule motive pentru a bloca anumite site-uri, fie și doar pentru că materialul publicat acolo nu este potrivit pentru un anume segment de vârstă sau este prea înspăimântător.

 Foto: Wikimedia

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.