Puterea atingerii – Limbajul care schimbă lumea

849

Atingerea este primul limbaj cu care se naște fiecare persoană. În mod instinctiv știm cum să comunicăm prin acest limbaj, deși nu știm să îi apreciem importanţa.

Cercetătorii au documentat de mult timp felul în care postura, mișcările și expresiile faciale dau în vileag emoţii complexe, dorinţe și chiar trăsături de caracter. În 2009, psihologul Matthew Hertenstein, de la Universitatea Depauw, a demonstrat printr-un studiu că oamenii se nasc cu abilitatea de a decoda emoţii doar prin atingere. Studii anterioare, realizate în Spania, Marea Britanie, Pakistan și Turcia au indicat același lucru. Peste tot, participanţii au reușit să comunice doar prin atingere 8 emoţii distincte, cu o acurateţe de 78%. „Oriunde am studiat asta, oamenii sunt capabili să o facă," a declarat Hertenstein, conform Psychology Today.

Cum se interpretează acest limbaj

Deocamdată nu există niciun manual de interpretare a limbajului atingerii. Ba din contră, cercetătorii au descoperit că există extrem de multe feluri diferite pentru a indica o anumită emoţie prin atingere, iar felul în care această atingere este decodificată ţine și de o serie de factori contextuali, precum rasă, geografie, cultură.

Se pare că o climă caldă produce culturi care au o viziune mai liberală în ceea ce privește atingerile, comparativ cu regiunile reci. Există mai multe ipoteze pentru explicarea acestui lucru, una dinte ele spunând că o temperatură ambientală mai ridicată crește „disponibilitatea" pielii de a fi atinsă (e mai simplu să atingi pe cineva care poartă haine ce acoperă toată pielea, sau haine subţiri prin care pot să simtă mai bine atingerea). De asemenea, se știe că lipsa soarelui poate duce la depresie și indispoziţie de a interacţiona cu cei din jur. Cu toate astea, aceste obiceiuri pot fi învăţate sau dezvăţate, cred cercetătorii. Dacă stai mai mult într-o cultură diferită, sau cu prieteni care ori sunt foarte reci, ori foarte deschiși și călduroși, atitudinea ta faţă de atingeri se poate schimba.

Interpretarea atingerilor depinde și de felul în care „evaluăm social persoana care ne atinge", explică psihologul Michael Spezio. „Atunci când cineva te atinge, creierul nu îţi va transmite calităţile obiective ale atingerii," deoarece componentele fizice și sociale ale atingerii nu pot fi separate de senzaţiile psihice, explică Spezio.

Ce comunicăm prin acest limbaj despre noi înșine?

„Trăim într-o societate care are fobie de atingeri. Nu suntem obișnuiţi să atingem străini, dar nici chiar pe prietenii noștri," mai spune Hertenstein. De ce avem această fobie pe care poate nici nu o conștientizăm? Explicaţia este simplă: „nu poţi să atingi fără să fii atins". Relaţia nu este tocmai una de emiţător-receptor, pentru că ambele persoane simt aceleași consecinţe psihologice, nu doar persoana care este atinsă. Și deși unele experienţe aduc beneficii psihologice, altele nu.

Mai mult decât atât, atingerile mai au un rol, acela de a transmite și recepta informaţii despre persoanele implicate. „Câteodată îmi ating soţia și îmi dau seama pe loc, chiar dacă am ochii închiși, că este stresată. Se simte din contracţia subtilă a musculaturii, iar acest tip de informaţie te ajută să știi cum să te comporţi și, de asemenea, influenţează ce gândim și cum percepem ce spune celălalt," explică Hertenstein.

Iar cel mai important lucru pe care atingerea îl dezvăluie despre noi este „gradul de intimitate și cel de dominaţie". O simplă strângere de mână îţi va indica dacă poţi să menţii contactul cu persoana pe care tocmai ai cunoscut-o. Este totodată o oportunitate importantă de a transmite un mesaj despre tine. O strângere de mână slabă transmite nesiguranţă, dezinteres, timiditate. În schimb, o strângere de mână exagerat de puternică poate transmite dorinţa de dominare a partenerului. „Vrei să ai o strângere de mână fermă, dar nu exagerată. Ne plac oamenii care au un nivel mediu-ridicat de căldură, în detrimentul celor reci," spune Hertenstein. Doctorii, profesorii și managerii care au o astfel de abordare sunt mai apreciaţi, decât colegii lor mai reci, scrie Psychology Today.