Etichetă: psihologie

Să apelez la familie, la partenerul de viaţă, la consilieri specializaţi sau să mă retrag în mine însumi şi să caut resurse pentru a depăşi problemele?

Psihologii o numesc „neajutorare învăţată”. Românii îi spun „atâta s-a putut”. Ambele expresii descriu același fenomen: oboseala de a mai crede că efortul tău contează.

„Fericirea nu stă în bani; stă în bucuria realizărilor, în emoţia efortului creativ.” (Franklin Delano Roosevelt, președinte american)

Pierderea unei fiinţe dragi presupune întotdeauna întreruperea unui echilibru, o schimbare majoră și o provocare pentru viitor și nu suntem niciodată pregătiţi pentru așa ceva. Iată câteva recomandări din partea psihologilor în direcţia aceasta.

„În filme, vezi adesea personaje care transmit un mesaj pe patul de moarte – cineva spune cu ultima suflare: «Te rog, spune-i lui Jim că îl iubesc.» Aceste lucruri mă fac să râd. N-am văzut niciodată așa ceva”, spune psihologul Lesley Fallowfield, subliniind discrepanţa dintre modul în care mor oamenii de obicei și percepţia eronată pe...

„Există astfel, în acest neam, o mulţime de ispite, de «idei de om» divergente, care se cer unificate și care dau o coloratură și o bogăţie specifică «omului românesc».” (Mircea Vulcănescu, Tânăra generaţie)

Chestiunea educaţiei generează discuţii aprinse şi numeroase controverse. Dialogul cu prof. Steve Dickman, directorul unui liceu privat din Savannah, Tennessee, prezintă un model de educaţie probat de-a lungul timpului. Obiectivul nu stă numai în însuşirea de cunoştinţe, ci şi în deprinderile de a le aplica în viaţa reală, pentru binele propriu şi binecuvântarea altora. Produsul...

„Milioane de oameni obișnuiţi, normali din punct de vedere psihologic vor avea de făcut faţă unei coliziuni bruște cu viitorul. Mulţi cetăţeni ai celor mai bogate și mai avansate naţiuni, din punct de vedere tehnologic, din lume vor găsi că e din ce în ce mai greu să ţină pasul cu schimbările neîncetate care caracterizează...

În timp ce discuţia despre vârsta ideală a paternităţii poate trena la nesfârșit, ceea ce este sigur este că vârsta medie la care bărbaţii din societatea modernă devin taţi a crescut constant, în ultimele decenii. În spatele statisticilor scrobite, se ascund povești și istorii emoţionante despre ce înseamnă să guști paternitatea la vârste la care...

„Dacă mi-ai fi întrebat în dimineaţa în care m-am prăbușit: «Arianna, ce mai faci?» Aș fi spus: «Bine». Pentru că a fi mereu obosită a devenit noua normalitate.“

„Întotdeauna îţi este teamă că oamenii te vor judeca sau îţi vor cunoaște slăbiciunea. Este ca și cum ai fi complet dezbrăcat în faţa unei mulţimi uriașe”, povestește Bruno Feldeisen despre lupta ascunsă pe care a purtat-o cu anxietatea.

„De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta.” (Isaia 43:4)

Una dintre cele mai plăcute și, totodată, mai chinuitoare îndeletniciri ale minţii este să viseze la o viaţă mai bună. De câte ori nu căutăm schimbarea în bine printr-o achiziţie, prin noi prieteni, printr-o nouă casă, o nouă slujbă, o nouă relaţie sau alte idei pentru un nou început?

Într-una din serile în care verifica starea pacienţilor dintr-un centru de îngrijire paliativă, terapeutul a riscat o întrebare derutantă pentru o persoană al cărei univers se micșorase până la dimensiunea patului de suferinţă: „Care a fost bucuria pe ziua de astăzi”? Iar răspunsul nu a întârziat să vină: „Că trăiesc.”

Închide ochii, acoperă-ţi urechile şi imaginează-ţi că toată viaţa va fi nevoie să te descurci aşa, fără să vezi şi fără să auzi mare lucru. Simplul gând îţi dă fiori şi în niciun fel nu poţi asocia o astfel de viaţă cu bucuria, independenţa sau călătoriile. Tony Giles este unul dintre cei care reuşesc să...

Imaginează-ţi că, într-o zi cu soare, intri într-un mall cu ochelarii de soare la ochi. Deși luminile strălucesc puternic, tu nu le vezi, totul în jurul tău fiind întunecat și rece.

Depresie, tristeţe, melancolie, amărăciune, disperare – toate aceste stări sufletești general umane au creat în jurul lor o cultură aparte.

Uneori constatăm că ne surprinde felul de a gândi al altora în probleme care vizează morala, adică, în esenţă, felul în care discern ei binele de rău și aleg ceea ce consideră a fi bine.

„Cel ce experimentează se aseamănă cu un vânător care nu aşteaptă ca vânatul să-i apară în bătaia puştii, ci caută să stârnească vânatul prin hăitaşi.” (Francis Bacon, filosof englez din secolul al XVII-lea)

N-am înţeles niciodată de ce e considerat nepoliticos să vorbești despre moarte. Ba din contră, mi se pare că, nevorbind, nu facem altceva să ne expunem și mai tare loviturii ei atunci când se intersectează cu vieţile noastre. Când am dat peste blogul medicului american Craig Bowron, mi-am reîntărit convingerea că avem nevoie să vorbim.

Studiul contraintuitiv al psihologului american Barry Schwartz argumentează incomod de similar cu filosofia comunistă, oferind simultan o uimitoare apologie a creștinismului, dușmanul comunismului.