Apatia romantică împinge Japonia un pas mai aproape de prăpastia demografică

474

„A rămâne singur era văzut, cândva, ca eșecul suprem în viaţa personală. Însă tot mai mulţi oameni își dau seama că preferă acest statut", sintetizează Tomomi Yamaguchi, originară din Japonia, profesor de antropologie la Universitatea de Stat din Montana (SUA), într-o declaraţie acordată ziarului The Guardian. Yamaguchi e de părere că a alege să rămâi solo a devenit „o nouă realitate" a Japoniei de azi.

Japonia este o ţară relativ izolată din punct de vedere cultural, lucru care i-a asigurat în istorie un climat propice dezvoltării economice, dar și a unei independenţe cu trăsături paradoxale pentru lumea globalizată în care trăim. Însă unicitatea culturii Japoneze pare să își arate și dezavantajele azi, când ţara se confruntă cu probleme demografice surprinzătoare.

Tot mai mulţi tineri sub 40 de ani își pierd interesul pentru relaţiile romantice convenţionale. Milioane de japonezi nu se implică nici măcar în relaţii ocazionale, și din ce în ce mai mulţi spun că sexul este o bătaie prea mare de cap. „Mendokusai" („nu m-aș deranja pentru asta") a devenit o expresie cheie pentru atitudinea tinerilor japonezi vizavi de relaţii, ceea ce i-a condus pe unii analiști să diagnosticheze societatea japoneză cu „sindromul celibatului".

Fenomenul care afectează Japonia – ţară care deja avea cea mai mică rată de natalitate la nivel global – se reflectă vizibil în statistici. Un sondaj efectuat în urmă cu doi ani arată că circa 61% dintre bărbaţii necăsătoriţi și 49% dintre femeile necăsătorite, toţi cu vârste între 18 și 34 de ani, nu sunt implicaţi în niciun fel de relaţie romantică. În 1996, procentele erau cu 10% mai mici. Un alt studiu a descoperit că nu mai puţin de o treime dintre japonezii sub 30 de ani nu au mers la nicio întâlnire.

Alte evaluări sociologice, precum cea întreprinsă, în anul 2010, de Ministerul japonez pentru Sănătate, Muncă și Bunăstare a relevat că 36% dintre tinerii de sex masculin, cu vârste între 16 – 19 ani nu manifestă niciun interes pentru relaţiile sexuale. În următorii doi ani, procentul lor s-a dublat, scrie BBC. O cercetare făcută de Asociaţia Japoneză pentru Planificare Familială a găsit că 45% dintre cele cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani „nu sunt interesate sau resping ideea unui contact sexual".

Alte sondaje au arătat că nici măcar atunci când sunt implicaţi într-o relaţie bărbaţii și femeile japoneze nu devin mai interesaţi de sex. Unul dintre sondaje arăta că doar 27% dintre cupluri declarau că aveau relaţii sexuale în fiecare săptămână.

Potrivit analiștilor, dacă tendinţa continuă în aceeași direcţie, ţinând cont și de scăderea ratei căsătoriilor și diminuarea ratei natalităţii, este posibil ca, până în 2060, populaţia Japoniei să ajungă la o treime din cât reprezintă ea astăzi.

Catalizatorii schimbării

Apatia romantică a japonezilor are cauze complexe. Una dintre acestea este faptul că ţara a trecut prin două decenii de stagnare economică, despre care sociologii spun că și-au lăsat amprenta la nivelul mentalului colectiv.

Comentatorul Ronald Kelts, care locuiește la Tokyo, spunea pentru The Guardian, că mulţi tineri japonezi sunt pesimiști cu privire la viitor. Că nu se văd reușind să câștige la fel de mult ca părinţii lor și că nu doresc să își asume responsabilitatea unei relaţii. „Atunci când comparăm cu China sau Vietnam, cei mai mulţi dintre acești copii – care merg cu scuterele în cluburi de noapte, dansează până nu mai pot și probabil având relaţii sexuale – știu că lucrurile merg înspre mai bine, știu că probabil or să-i întreacă financiar pe părinţii lor", spune Kelts. „Nimeni nu simte asta în Japonia".

Societatea îi presează pe tinerii japonezi să intre în tipare greu de modificat, care se dovedesc adesea incompatibile cu planurile lor de viaţă. Mediul economic extrem de competitiv face imposibilă, de exemplu, menţinerea unei cariere și creșterea unui copil. Circa 70% dintre femeile japoneze demisionează după nașterea primului lor copil, în parte pentru că ritmul de lucru în corporaţiile japoneze este unul suprasolicitant, dar și pentru că societatea condamnă femeile căsătorite care muncesc (de exemplu, numindu-le „oniyome" – „soţii ale diavolului").

Aceste condiţii de presiune socială au făcut casă bună cu avântul tehnologic, generând în fuziunea lor o subcultură a tinerilor escapiști (care fug de responsabilităţile vieţii). „Japonia și-a dezvoltat lumi virtuale și sisteme de comunicare online extrem de sofisticate. Aplicaţiile lor pentru smartphone sunt printre cele mai creative, la nivel mondial", susţine Kelts. Iar acest lucru i-a ajutat pe japonezi să evadeze în lumi virtuale pentru a putea obţine acea intimitate după care tânjește o naţiune sufocată de aglomerare în lipsa spaţiului fizic.

Între japonezii retrași din punct de vedere social există și extreme patologice. Unii se numesc hikikomori („închiși" sau „retrași") care nu relaţionează de niciun fel cu lumea de afară, otaku (cei pasionaţi la extrem de IT și știinţe), parasaito shingurus („paraziţii single") cei care ajung la 35 de ani și nu reușesc să se mute din casa părinţilor lor. Circa 3 milioane de japonezi intră în această ultimă categorie, numărul japonezilor necăsătoriţi care locuiesc cu părinţii ridicându-se, în total, la 13 milioane, potrivit Japan Daily.

Deși și numărul redus de imigranţi pe care Japonia îi primește contribuie, de asemenea, la declinul demografic al ţării, probabil cea mai îngrijorătoare pentru observatorii fenomenului rămâne degradarea relaţiilor între sexe. Pentru că e dificil de prevăzut cum poate evolua o societate care își neagă o nevoie de bază din punct de vedere psihologic: contactul.