Fundaţia unei relaţii care trece testul timpului

3264

După ce starea de frenezie, ce caracterizează debutul oricărei povești de dragoste, începe să pălească, partenerii descoperă că nu există relaţie scutită de provocări ce ameninţă să îi dezbine. Într-o lume în care rata divorţurilor e în creștere, unii au reușit să aducă armonia în cuplu la rang de artă pentru că au înţeles care sunt elementele ce nu pot lipsi dintr-o relaţie ce durează o viaţă.

Povestea soţilor Ann și John Betar este doar unul dintre multiplele exemple de relaţie romantică ce are toate șansele de a trece cu brio peste toate încercările. Anul trecut, au fost declaraţi cuplul cu cea mai lungă căsnicie din SUA, potrivit ABC News. Cei doi sunt de mai bine de 81 de ani împreună, iar necazurile nu i-au ocolit în tot acest timp. Ei au descoperit însă două secrete preţioase, care au stat la baza trăiniciei relaţiei lor.

„Suntem foarte norocoşi şi binecuvântaţi că avem parte de iubire necondiţionată unul din partea celuilalt. Dacă ar fi să dăm sfaturi, atunci v-am spune să practicaţi iertarea şi să fiţi recunoscători pentru tot ceea ce aveţi”, a declarat John.

Strategia soţilor Betar este intens promovată și de experţii în domeniu. Studiile au arătat că iertarea este un element esenţial pentru bunăstarea cuplului. Uneori însă, iertarea poate fi confundată cu actul de reconciliere, sau împăcare. Dr. Daryl R. Van Tongeren, prof. asistent de psihologie la Hope College, face o distincţie clară între cele două situaţii aparent asemănătoare.

„Iertare este situaţia când înlocuiești emoţiile negative pe care le ai faţă de agresor cu emoţii pozitive. (…) Pe de altă parte, reconcilierea apare atunci când reparăm relaţia cu agresorul”, scrie expertul într-un articol pentru Psychology Today.

Există o reţetă pentru o relaţie durabilă?

Pentru că fiecare relaţie este distinctă, strategiile care funcţionează într-un anumit cuplu nu asigură neapărat succesul în alt cuplu. Însă dacă între parteneri există un nivel crescut de încredere, înţelegere, o comunicare deschisă și predilecţie spre iertare, aceștia pot descoperi „ce merge” și „ce nu merge” în cazul lor particular. Mai departe, motivaţia de a continua relaţia, aplicând cele învăţate, le poate crește șansele de a clădi o conexiune puternică.

În ciuda diferenţelor, cercetătorii care au studiat comportamentul de cuplu au descoperit o serie de factori și metode care sporesc rata de succes a unei relaţii și fac diferenţa dintre o relaţie care va rezista testului timpului și una care e sortită eșecului.

Cercetătorul John Gottman a studiat circa 40 de ani acest domeniu și a ajuns la concluzia că succesul unei relaţii depinde de bunătatea și generozitatea partenerilor. Cuplurile fericite au un „obicei al minţii: scanează mediul înconjurător pentru a observa lucruri pe care le pot aprecia și pentru care pot fi recunoscători. Construiesc o cultură a respectului și a aprecierii în mod intenţionat”, susţine expertul. Pe de altă parte, atitudinea critică și ostilă conduce la nefericire și dezbinare. Experimentele lui Gottman au arătat că riscul de divorţ este mai mare în rândul cuplurilor care trăiesc împreună mai puţin de cinci experienţe pozitive la fiecare experienţă negativă.

Ann Smith, specialistă în relaţii de familie, dependenţă și terapie experienţială, crede că viitorul unei relaţii depinde de patru elemente esenţiale. Primul dintre acestea este angajamentul, care presupune „o declaraţie de intenţie ce rămâne constantă în credinţă și acţiune pentru un singur ideal”, indiferent de tentaţiile sau obstacolele care apar în timpul urmăririi obiectivului, scrie aceasta într-un articol tot pentru Psychology Today.

Cel de-al doilea element este comunicarea eficientă în cuplu, astfel încât să permită recepţionarea nevoilor partenerului și să îl ajute să se simtă apreciat și sprijinit. Totodată, o comunicare eficientă îi va ajuta pe cei doi să se accepte așa cum sunt.

Un alt ingredient esenţial este dragostea matură, prin care partenerii își arată iubire necondiţionată, acceptare, care îi ajută să ierte, să treacă peste anumite aspecte neimportante și să se bucure sincer de succesul celuilalt. Partenerii care manifestă o dragoste imatură au tendinţa de a încerca să îl schimbe pe celălalt, de a-i refuza dovezile sincere de afecţiune, de a „ţine scorul” în ceea ce privește acţiunile fiecăruia, de a fi intolerant în faţa greșelilor, de a nu asculta, de a fi gelos, de a avea cereri și așteptări.

Nu în ultimul rând, Smith subliniază importanţa „învăţării din greșelile trecutului și aplicării acelor lecţii în prezent sau în relaţiile următoare”.

Mirajul sufletului-pereche

Lucrarea Banchetul, scrisă de filosoful grec Platon, a contribuit la răspândirea unui mit romantic în jurul relaţiilor de dragoste. În opera sa, fiinţele pământene sunt evocate drept fiinţe androgine, compuse din doi oameni lipiţi de spate, care au o singură inimă. Aceștia au fost despărţiţi de zei, care se temeau de puterea și fericirea lor, fiind astfel „condamnaţi” să își caute jumătatea pentru a forma, din nou, o fiinţă întreagă.

Pentru cei care cred în mitul sufletului-pereche, cercetătorii de la Universitatea din Toronto vin cu o veste mai puţin fericită: acest tip de gândire poate dăuna grav succesului relaţiei.

„Descoperirile noastre confirmă studiile anterioare potrivit cărora oamenii care percep relaţiile drept unitatea perfectă între suflete-pereche au parte de relaţii mai nefericite decât cei care percep relaţiile drept o călătorie a dezvoltării și a rezolvării problemelor”, a declarat unul dintre cercetători, dr. Spile W. S. Lee.

Concluzia este susţinută de un alt studiu, realizat de cercetătorii de la Universitatea din Houston. Rezultatele lor au arătat că riscul de despărţire este mult mai accentuat în cazul cuplurilor care cred în „destin romantic”, faţă de cele care se raportează la conceptul de „dezvoltare romantică”.

„O teorie a destinului în relaţii ar putea fi echivalentă credinţei că rezultatul relaţiilor este dincolo de controlul individului. Astfel, obiectivul în relaţie ar putea deveni simpla evaluare a faptului dacă a fost sau nu menită să fie. Această credinţă rigidă ar putea determina individul să judece puternic evenimentele negative din relaţie și să se retragă din aceasta”, explică autorii.

Supoziţia că cineva în lume este destinat să fie „alesul” sau „aleasa” îi poate împiedica pe parteneri să își rezolve problemele care apar în cuplu. Cu toate acestea, numărul celor care cred că fiecare are un suflet-pereche este ridicat. Potrivit unui studiu american, efectuat de Marist Poll, 3 din 4 respondenţi, adică 73%, cred în acest concept. Tendinţa este în special întâlnită în rândul tinerilor.

Unii experţi nu resping ideea de suflet-pereche, însă precizează că, pentru a trece testul timpului, o relaţie are nevoie de muncă din partea partenerilor și de ceva în plus. Deborah Ward, autoarea cărţii Depășește frica prin înţelegere, este de părere că orice cuplu care își dorește să clădească o conexiune durabilă trebuie să fie atent la un singur lucru: „Prea des ne luptăm unul împotriva celuilalt, în loc să colaborăm, să lucrăm împreună”, scrie experta într-un articol pentru Psychology Today.

În timpul conflictelor, partenerii se transformă din aliaţi, în cei mai mari dușmani. Fiecare este hotărât să lupte în această bătălie pentru victoria personală, nu a cuplului. Această situaţie se naște din propriile nesiguranţe și probleme anterioare nerezolvate, dar și din teama partenerilor că nu vor obţine de la celălalt ceea ce își doresc. Calea de rezolvare stă în puterea fiecăruia de a dărui necondiţionat. „În loc să te zbaţi să obţii ceea ce vrei de la partener, trebuie să îi dai acestuia ceea ce are nevoie”, scrie Ward. Efortul trebuie să fie susţinut însă de ambii parteneri, altfel relaţia nu va funcţiona.