Senatoare și supravieţuitoare a violenţei domestice

352

Senatoarea americană LeAnna Washington a spus „stop!" cumplitei suferinţe de a trăi alături de bărbatul pe care credea că îl iubește, dar care îi transforma viaţa într-un infern. După această experienţă, ea și-a deschis sufletul în faţa lumii, pentru a le oferi victimelor violenţei domestice, prin povestea ei, curajul necesar de a-și transfomra viaţa.

„În urmă cu 42 de ani, nu știam cu adevărat ce înseamnă violenţa domestică. Acum știu. Eram o mamă tânără a trei copii, căsătorită cu un bărbat foarte abuziv, însă, odată ce am pus punct acelei situaţii și m-am înrolat într-un program specializat, am realizat că eram o victimă și am încercat să devin un supravieţuitor al violenţei domestice", mărturisește senatoarea într-un material video inspiraţional, pentru proiectul No More.

Teama de soţul abuziv era atât de mare, încât aceasta se baricada împreună cu cei trei copii ai săi într-o cameră din care nu ieșeau decât atunci când bărbatul pleca. Odată însă ce auzeau că acesta se întorcea acasă, fugeau imediat în acea încăpere pe care o considerau un refugiu protector. Situaţia a durat astfel mult timp, până când Washington a decis că este momentul să pună capăt acestei situaţii. Nu a făcut-o pentru ea, mărturisește senatoarea, căci încă mai credea că este îndrăgostită de soţul ei. A făcut-o pentru copiii ei, pe faţa cărora nu putea citi decât „durere și agonie". „Am plecat cu foarte puţin. Am părăsit statul, pentru că el era un adevărat prădător și ar fi încercat să ne găsească."

Viaţa ei s-a schimbat radical după ce și-a părăsit soţul abuziv. A reușit să își finalizeze studiile superioare la Universitatea Lincoln, iar mai apoi și-a clădit o carieră politică de succes, ajungând senator și reprezentând Philadelphia și Montgomery County. Experienţa sa ca victimă, supravieţuitoare a violenţei conjugale, a determinat-o să se implice activ în ajutorarea celor care se află în aceeași situaţie cumplită prin care a trecut și în bătălia împotriva acestui fenomen.

O femeie din trei cade pradă violenţei domestice

Violenţa domestică îmbracă o mulţime de forme care includ abuzurile verbale, psihologice și emoţionale, ameninţările, agresivitatea fizică, sexuală și chiar impunerea unor interdicţii, precum cele de ordin economic, privind mersul la locul de muncă/școală și până la vizitarea familiei sau prietenilor, potrivit experţilor de la Mayo Clinic.

În întreaga lume, circa 30% din femeile care au fost implicate într-o relaţie susţin că au fost abuzate fizic sau sexual de către partenerul lor, arată raportul global din 2013 publicat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Numărul morţilor cauzate de violenţa conjugală capătă proporţii îngrijorătoare, însumând 38% din totalul deceselor înregistrate la nivel mondial în rândul femeilor. Consecinţele fenomenului lasă răni adânci asupra victimelor, vizibile atât fizic, dar și psihic. Femeile abuzate de partener au un risc dublu de a suferi de depresie, în raport cu cele care nu au fost traumatizate astfel. De asemenea, pericolul ca acestea să nască un bebeluș cu o greutate sub limita normală crește cu 16 procente, în timp ce riscul de a trece printr-un avort este de două ori mai mare, faţă de femeile neabuzate de partener, arată cifrele OMS.

În România, la fiecare jumătate de minut, o femeie cade pradă violenţei domestice, potrivit statisticilor citate în cadrul iniţiativei Campania Respectului. Doar 25% dintre cazurile de abuz conjugal ajung să fie raportate. Numai în anul 2010, aproximativ 12.000 de femei au îndurat suferinţele cumplite ale violenţei domestice. Pentru 99 dintre acestea, abuzul conjugal a fost fatal. În ceea ce privește percepţia românilor asupra fenomenului, doar 40% dintre aceștia cred că violenţa domestică nu e justificată și puţin peste jumătate sunt de părere că agresorul ar trebui pedepsit prin lege pentru abuzul asupra soţiei (66%). În schimb, un procent îngrijorător dintre români aleg să fie indiferenţi în faţa unui act de violenţă domestică. Potrivit cifrelor, 44% dintre respondenţi au considerat că „nu trebuie să te amesteci în familia altuia când vezi că cineva este agresat fizic".

Rupe tăcerea!

„Cum mai poţi încă iubi un om care ţi-a făcut rău? Răspunsul este la fel de complicat ca și dragostea în sine", susţine Leslie Morgan Steiner, scriitoare și susţinătoare a supravieţuitorilor violenţei domestice, într-un articol pentru CNN. Aceasta a fost, la rândul ei, victimă a abuzurilor fostului ei soţ, un „specialist în vânzări de pe Wall Street, absolvent al unei facultăţi din Ivy League, care ţinea trei arme încărcate în casă". Speranţa este probabil cel mai important motiv care le ţine pe femeile abuzate în același pat cu agresorul lor, crede Morgan Steiner. „Noi, victimele, avem tendinţa de a fi dependente de speranţă, ne păstrăm inima deschisă și optimismul. Credem că cei pe care îi iubim sunt capabil să se schimbe".

Nu numai speranţa le ţine pe victime alături de „călăul" lor. Uneori acestea resimt rușine faţă de situaţie, alteori se tem pentru propria viaţă, deoarece partenerul abuziv a recurs de multe ori la ameninţări care o includ atât pe aceasta, cât și pe copii, atunci când există, subliniază Web MD. În anumite cazuri, agresorul impune restricţii victimei, astfel încât reușește să o izoleze de familie sau prieteni, cei care i-ar putea oferi o mână de ajutor pentru a evada din întreaga situaţie. De asemenea, lipsa resurselor financiare o pot descuraja pe victimă să plece, stârnindu-i temeri legate de faptul că nu va reuși să se întreţină nici pe ea, nici pe copiii săi. Nu în ultimul rând, în spatele eșecului de a-și părăsi partenerul abuziv pot sta presiuni culturale sau de ordin religios, pe care victima le resimte din partea familiei sau a apropiaţilor, care o îndeamnă să rămână în relaţia violentă.

Atunci când o femeie alege să se rupă de lanţurile abuzurilor, două lucruri sunt extrem de importante pentru viitorul ei, sugerează Morgan Steiner. Primul lucru pe care trebuie să îl facă este să își găsească un adăpost sigur. „Cel mai letal moment dintr-o relaţie abuzivă este după ce pleci. Peste 70% din crimele violenţei domestice se petrec după ce victima a evadat." Cel de-al doilea element esenţial este obţinerea de sprijin și consiliere de ordin legal.

Din păcate, în România există mult prea puţine locuri în adăposturile destinate femeilor. Potrivit raportului de ţară Wave din 2012, ţara noastră are un total de maximum 800 de locuri, disponibile în 35 de adăposturi în toată ţara. Pentru a satisface cerinţele minime ale Consiliului European, ar trebui ca numărul total de locuri să fie de peste 2.100. Satisfacerea acestei condiţii necesită o suplimentare a locurilor cu peste 1.300. Portalul Educaţie fără Violenţă pune la dispoziţie adresele și numerele de telefon de contact ale câtorva adăposturi din România, destinate victimelor violenţei domestice.