Vânătăi şi fiori, nu flori, de Ziua Internaţională a Femeii

185

Atunci când analizăm drepturile de care se bucură femeile, ne vin mai degrabă în minte încălcări ale acestor drepturi, precum mutilarea sexuală, traficul de carne vie pentru pornografie, prostituţie sau sclavie, infanticidul numai din cauza singurului motiv de a te fi născut fată şi milioanele de violuri care lasă în urmă nu doar victime, ci femei învinovăţite de societate ca fiind „provocatoare", „păcătoase" sau „o ruşine pentru familie". Ceea ce se ştie mai puţin este că aceste cazuri nu se întâmplă numai în Orientul Îndepărtat, ci chiar şi în Uniunea Europeană.

Un raport realizat special cu ocazia Zilei Internaţionale a Femeii, care este şi cel mai mare efectuat vreodată, a dorit să evalueze extinderea pe care o au violenţele sexuale pe teritoriul Uniunii Europene. Rezultatele au fost deosebit de surprinzătoare, o treime dintre femei recunoscând că au fost abuzate sexual cel puţin o dată în viaţă.

Raportul s-a bazat pe un chestionar la care au răspuns 42.000 de femei, cu vârste cuprinse între 18 şi 74 de ani, care locuiesc în 28 de ţări ale Uniunii Europene. Aproape 5% dintre acestea au recunoscut că au fost abuzate, puţin peste 10% au declarat că au fost abuzate sexual de un adult înainte de împlinirea vârstei de 15 ani şi peste 20% au fost agresate fizic şi/sau sexual de actualul sau fostul partener de viaţă.

Raportul a mai scos la iveală că 55% dintre femeile chestionate au fost hărţuite sexual, 18% au fost urmărite şi 11% au primit avansuri nepotrivite în viaţa de zi cu zi sau în mediul online, prin e-mailuri explicite sau cu conţinut sexual.

Statele în care se înregistrează cele mai multe victime sunt Danemarca (52% dintre femei recunosc că au fost abuzate fixic sau sexual), Finlanda (47%) şi Suedia (46%). România se plasează puţin peste media europeană de 22% de femei abuzate, 24% dintre românce recunoscând că au fost abuzate. Între mijloacele preferate de atacatori, femeile au enumerat pălmuirea, loviturile la cap, arsurile, încercările de asfixiere, înjunghierea sau împuşcăturile.

De asemenea, raportul a citat şi un studiu realizat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii care menţiona o legătură între violeţe şi obiceiul agresorilor de a consuma băuturi alcoolice. Cel puţin în unele ţări, acest tipar pare a se confirma.

Consecinţele… sau mai degrabă lipsa lor

În ciuda numărului mare de abuzuri care au loc zilnic în rândul celor 187 de milioane de femei europene, numai un procent mic dintre acestea sunt raportate autorităţilor. Numai 14% dintre femeile abuzate au depus plângeri la poliţie atunci când au fost abuzate de partenerul de viaţă şi numai 13% au raportat acte efectuate de cineva care nu le este partener de viaţă.

Principalul motiv pentru subraportarea agresiunilor este neîncrederea în poliţie, în special în capacitatea autorităţilor de a rezolva o situaţie de natură abuzivă.

Ceea ce este şi mai grav este că violenţa împotriva femeilor a devenit cel mai frecvent abuz în ţările Uniunii, a declarat Morten Kjaerum, directorul Agenţiei Europene pentru Drepturile Omului, care a realizat raportul.

Consecinţele fizice şi sexuale sunt severe şi uneori îşi pun amprenta pe întreaga viaţă. O cincime dintre victime suferă frecvent de atacuri de panică, o treime suferă de depresie şi 43% declară că au dificultăţi în a se implica într-o altă relaţie, după ce au fost abuzate.

Agenţia le-a recomandat ţărilor UE să dezvolte strategii naţionale care să prevină abuzurile, dar şi să protejeze victimele atunci când au loc abuzuri. De asemenea, statele sunt încurajate să schimbe legislaţia, acolo unde nu există reglementări de acest fel, pentru a le putea aplica şi partenerilor de viaţă, concubinilor, rigorile legii, nu doar celor care sunt căsătoriţi cu victimele.