Facebook și utilizatorii: cine deţine controlul?

134

Fără îndoială Facebook are un impact asupra societăţii care nu poate fi negat. Cu aproape un miliard de utilizatori, reţeaua a schimbat conceptul de comunicare de masă pentru mulţi dintre noi. Ca în cazul oricărui mediu de comunicare nou, care se dovedește a fi important, entuziasmul este depășit de scepticism, griji și chiar frică în ceea ce privește efectele asupra individului și a societăţii. Se fac studii, se relatează experienţe, se trag concluzii mai mult sau mai puţin pertinente. Este Facebook bun sau rău pentru utilizatori?

Andrew Keen semnează pe CNN o serie de editoriale în care comentează despre ce trenduri pe internet influenţează cultura socială și cum. Facebook este subiectul mai multora dintre ele, iar Keen, descris ca un sceptic profesional, autor al cărţilor The Cult of the Amateur și Digital Vertigo, trece în revistă toate aspectele negative pentru care ar trebui să ne ferim de reţeaua socială, lăsând vădit pe afară orice beneficiu și trăgând niște concluzii mai mult decât părtinitoare.

Sherry Turkle, profesor de studii sociale la Massachusetts Institute of Technology, spune într-un interviu CNN că s-a produs o trecere de la o lume analogică, în care identitatea personală este generată lăuntric, la o lume digitală în care imaginea de sine este intim legată de prezenţa în media socială. Folosindu-se de acest argument, Keen trage concluzia că reţeaua socială sabotează umanitatea, creând o lume în care identitatea noastră este definită de ce cred alţii despre noi.

Deși Turkle are dreptate aducând în discuţie o schimbare importantă de paradigmă, Keen se face vinovat de o interpretare subiectivă. Nu Facebook a creat o lume în care imaginea oamenilor despre ei înșiși e definită de părerea celor din jur, ci așa era lumea în care s-a dezvoltat Facebook. Imaginea despre sine presupune comparaţii, reveniri la sine, îmbogăţire prin imaginea despre altul și prin elementele imaginii noastre din perspectiva altuia, scria Luminiţa Iacob în Revista de Pshilogie în 1997. Imaginea celuilalt desemnează de fapt percepţia și evaluarea lui din diferite perspective. Percepţia, cunoașterea și evaluare celuilalt nu sunt însă posibile decât în condiţiile existenţei unei cantităţi suficiente de informaţii despre acesta. Lipsa informaţiilor despre celălalt a dus, încă din perioada societăţilor primitive, la caracterizări generale grevate de prejudecăţi și stereotipuri.

Keen numește această trecere de la privat la public „narcisism digital". Dincolo de aspectul comunicării, utilizatorii s-au îndrăgostit de ei înșiși. Keen este din nou aproape, dar și departe de adevăr. Într-adevăr cercetătorii de la Universitatea Illinois au observat că utilizatorii cu cei mai mulţi prieteni sunt şi cei care au tendinţa să sufere de narcisism, vanitate, complexe de superioritate, exhibiţionism. Dar studiul s-a realizat pe un eșantion de 294 de studenţi americani, care în niciun fel nu poate fi reprezentativ pentru toţi cei peste 900 de milioane de utilizatori.

Un alt aspect pe care Keen îl aduce în discuţie este dependenţa de Facebook, care ar fi la fel de rea precum cea de pornografie și jocuri de noroc. El citează un studiu semnat de doi psihologi renumiţi, care scriu despre o generaţie de tineri desensibilizaţi de realitate, din cauza dependenţei de pornografie sau jocuri de noroc, pentru a extrapola că Facebook are același efect, doar că asupra tuturor, tineri, bătrâni, femei sau copii.

Psihologii de la Universitatea din Bergen, Norvegia, au descoperit într-adevăr că unele persoane au prezentat semne clare de „dependenţă de Facebook". Tinerii au mai multe șanșe de a deveni dependenţi de Facebook decât cei în vârstă, iar femeile ocupă locul 1, înaintea bărbaţilor, potrivit studiul publicat în revista Psychological Reports. Cu toate că studiul oferă indicii importante despre efectele Facebook, el nu poate fi generalizat deoarece are o dimensiune foarte redusă.

În final, poate singurul lucru care nu i se poate imputa lui Keen este grija pentru datele personale. Afișarea informaţiilor personale în faţa a 900 de milioane de necunoscuţi în momentul creării unui cont de Facebook, trebuie făcută mereu cu responsabilitate.

Per total, viziunea lui Keen despre Facebook este greșită și se bazează pe conceptul învechit al „glonţului magic".Teoria „glonţului magic" sau a „injecţiei hipodermice" a fost prima încercare de a oferi o interpretare coerentă a impactului mass-media. Acum este depășită, dar această teorie era în concordanţă cu viziunile sociologice și psihologice ale epocii și de asemenea cu opinia dominantă chiar la nivelul oamenilor obișnuiţi, care creditau mass-media cu puteri nelimitate. Mai mult o teorie implicită, teoria „glonţului magic" nu a cunoscut o formă sistematizată și nu a fost însoţită de cercetări empirice care să o întemeieze. Expresia „injecţie hipodermică" îi aparţine renumitului sociolog Harold Lasswell (cunoscut pentru analiza impactului mesajelor propangandistice în anii 1940), care dorea să sugereze că mass-media au un efect sau impact nediferenţiat asupra indivizilor.

Teoria spune că mesajele media pot fi concepute ca gloanţe simbolice, care lovesc nediferenţiat fiecare individ expus, iar efectele asupra gândirii și comportamentului sunt directe, imediate, uniforme și puternice. Relaţia dintre individ și mesajul media este una de stimul-răspuns, mass-media fiind direct responsabile pentru schimbarea valorilor, ideilor, atitudinilor, opiniilor, comportamentelor. În primele sale scrieri despre mass-media, Lasswell spunea că audienţa este captivă, ușor de păcălit, victimă neajutorată. La fel crede și Keen despre Facebook.

Teoria efectelor atotputernice ale mass-media a fost abandonată ca urmare a iniţierii unor proiecte de cercetare empirică privind efectele comunicării de masă și apariţia unor noi teorii sociologice și psihologice cu privire la fiinţa umană, care abandonau relaţia simplă de stimul-răspuns, interpunând o serie de variabile: diferenţele individuale, grupul, contextul, variabile istorice, culturale, psihologice, ideologice.

Pentru mai multe informaţii despre acest subiect, citiţi articolul Facebook, porţia zilnică de responsabilitate socială din noul număr al revistei Semnele Timpului.