mass-media

Internetul, la fel de important ca televiziunea pentru consumul de știri

Nu este nicio noutate că cine nu are viaţă online nu are viaţă deloc, iar nimic nu poate fi mai adevărat pentru instituţiile mass-media. Ziarele și revistele tipărite au fost primele care au simţit efectele accesului în masă la internet și la reţelele de socializare, iar acum sunt cu adevărat pe cale de dispariţie, arată un nou studiu al Centrului de Cercetare Pew.

Declinul presei în democraţie – studiu de caz și reflecţii

Pentru mult timp, presa americană a reprezentat cel mai înalt standard la care era de dorit să ajungă jurnalismul din orice altă ţară. În multe ţări, inclusiv în România, facultăţile de profil formează noile generaţii de jurnaliști după acest model. Și chiar și după terminarea studiilor, unele organizaţii media își instruiesc reporterii după modelul CNN. Cel puţin aceasta a fost experienţa mea și a colegilor mei. Ceva s-a schimbat însă radical în pragul alegerilor prezidenţiale americane din 2016, ceva ce promite să schimbe chiar mersul lucrurilor într-o societate democratică.

Democraţia, ameninţată de ura împotriva jurnalismului

Indicele Mondial al Libertăţii Presei din 2018, publicat de Reporteri Fără Frontiere (RSF), reflectă o animozitate crescândă faţă de jurnaliști. Ostilitatea faţă de mass-media, încurajată în mod deschis de lideri politici și de eforturile regimurilor autoritare de a-și propaga propria viziune de jurnalism, reprezintă o ameninţare la adresa democraţiilor.

Ochi pentru ochi… și minte pentru cuvinte

Presa este considerată un gardian al societăţii care sancţionează corupţia celorlalte puteri. În practică însă, jurnalismul rămâne uneori în urma istoriei pe care se presupune că trebuie să o scrie.
video

Fură românii? Sau ne fură ochii?

Nu tot ce zboară se mănâncă și nu tot ce apare la televizor sau pe internet reprezintă realitatea obiectivă. Știm lucrurile acestea, dar tot...

Când tunurile tac, propaganda își drege glasul (II)

Rusia de astăzi visează să redevină o mare putere globală. Iar regimul de la Kremlin pare să-și fi reamintit că, pentru a ajunge ce a fost cândva URSS-ul, trebuie să folosească nu doar propaganda, ci și agresiunea militară.

Când tunurile tac, propaganda își drege glasul (I)

Propaganda era animalul de casă al regimului comunist și avea două capete: secretizarea realităţii și defăimarea adversarilor. Democraţia a pretins că a ucis animalul, însă tot ce a reușit, de fapt, a fost să îl adoarmă.

Când societatea nu suportă să ai o căsnicie fericită

Presa americană a luat-o complet razna când a aflat că vicepreședintele Mike Pence și-a impus să nu cineze niciodată singur cu o femeie care nu este soţia lui. Pentru ei, aceasta este o dovadă de misoginism. Pentru mine, acuzele lor sunt o dovadă de intoleranţă faţă de orice tip de valori care nu mai sunt la modă azi.

Propaganda L-a ucis pe Iisus. De la propaganda de ieri la cea de azi

În mintea noastră, propaganda face parte din peisajul celor două războaie mondiale, este ceva înţepenit în timp, care nu poate acţiona ca atare și azi, în democraţie, în era libertăţii informaţiilor garantată de internet, nici măcar într-o ţară ca România. Dar funcţionează, din moment ce în aceste zile societatea este fragmentată în grupuri care se acuză unele pe altele că fac propagandă sau că „înghit” propaganda unora sau a altora.

Războiul pentru opinia publică. Ce să facem cu protestele în democraţie?

Abia a început anul 2017 și discursul public a luat-o razna. Din Statele Unite și până în România a ieșit la lumina zilei un trend îngrijorător – puterea se declară grav alergică la opinii contrare și tratamentul presupune impunerea asupra opiniei publice a unei realităţi „alternative”.

Vulnerabilitatea care nu trebuie uitată

Oamenii care nu ar da niciodată un pumn altcuiva au, de obicei, o puternică prejudecată – consideră că ar recunoaște imediat individul periculos, inteligenţa criminală, mincinosul fără scrupule, infractorul, dictatorul, torţionarul, călăul etc.

Cum se pot naște dictatorii în liniște

Evoluţia ultimelor evenimente sugerează că suntem departe de a ne construi un viitor liniștit. Naţionalismul pare să devine o constantă în ţări care au motive destul de puţine de a migra în această direcţie periculoasă. Și, totuși, o fac.