AI prezice „mai bine decât medicii” recuperarea pacienţilor în comă

80

Un sistem de inteligenţă artificială (AI) conceput în Beijing a reușit să depisteze cu acurateţe maximă activitatea cerebrală a unor pacienţi în comă, cărora medicii umani nu le mai dădeau nicio șansă.

Cel puţin șapte pacienţi cu prognostic zero de la medici au fost reevaluaţi de un sistem de inteligenţă artificială, care a apreciat că aceștia se vor trezi în decursul unui an. Și așa a fost.

Sistemul, care a fost conceput după opt ani de cercetare în cadrul Academiei Chineze de Știinţe și al Spitalului Generalist PLA, din Beijing, a atins o acurateţe de aproape 90% în evaluările sale, spun cercetătorii, care și-au publicat rezultatele în jurnalul eLife. „Am previzionat cu succes revenirea unui număr de pacienţi care și-au recăpătat conștienţa după ce au fost evaluaţi anterior ca fiind lipsiţi de posibilitatea revenirii”, spuneau cercetătorii într-o declaraţie citată de South China Morning Post.

„În prezent, există peste 500.000 de pacienţi cu tulburare cronică a conștienţei, provocată de traumă cerebrală, atac cerebral sau encefalopatie hipoxică, iar numărul lor cunoaște anual o creștere cu 70.000-100.000 de cazuri.”

Cercetătorii au precizat că „previziunile privind recuperarea conștienţei pacienţilor va afecta direct strategiile de tratament pe care și le vor asuma clinicienii, dar și alegerile pe viaţă și pe moarte pe care rudele pacienţilor sunt nevoite să le ia”.

Dr. Song Ming, cercetător asociat în cadrul Institutului de Automatizări al Academiei Chineze de Știinţe și coordonatorul studiului, a declarat că sistemul pe care l-au creat este diferit de sistemele de inteligenţă artificială folosite în diagnosticarea unor boli precum cancerul. „Aparatul nostru poate «vedea» lucruri invizibile ochiului uman”, a explicat Ming. Potrivit acestuia, activităţile neuronale sunt prea numeroase și sofisticate pentru a fi direct vizibile medicilor. Însă sistemul AI, dotat cu algoritmi de învăţare, este capabil să analizeze detalii și să descopere și tipare noi, folosindu-se de „amintirea” cazurilor anterioare.

Unii pacienţi ar putea avea o minte activă, însă comunicarea cu lumea exterioară lor ar putea fi blocată temporar. Metodele convenţionale de evaluare pot foarte ușor să greșească în aprecierea stării acestor pacienţi, fiindcă ele se bazează de obicei pe răspunsuri comportamentale definite operaţional, care vin ca reacţie la o anumită stimulare senzorială.