Un impas al moralei: „Donează un rinichi, cumpără noul iPad”

23

Nu, acest slogan nu este o glumă. Acest slogan este reclama unui broker de organe din China, care oferă 3.000 de dolari în schimbul unui rinichi sănătos şi promite un transplant în 10 zile.

Statisticile arată că în China există o cerere foarte mare de organe. Dacă Organizaţia Mondială a Sănătăţii a estimat că, în lume, raportul dintre bolnavii care au nevoie de transplant şi numărul de organe este de 20-30 de cereri pentru un organ, în China raportul este de 150 la 1.

Accentuata criză de organe a determinat apariţia unei pieţe negre, care reuşeşte să acopere nevoile unui număr ceva mai ridicat de pacienţi, dar nu satisfăcător pe termen lung şi cu riscuri ce depăşesc, de multe ori, beneficiile.

Înflorirea pieţei negre din China are trei cauze. În primul rând, oferta de organe pe piaţa liberă este scăzută din cauza reticenţei chinezilor de a se înscrie în banca de date, pentru ca organele să le fie prelevate după moarte. Din punct de vedere cultural şi religios, chinezii consideră că trupul este sfânt şi trebuie să rămână intact şi după moarte. În acest caz, un transplant reprezintă o impietate şi un subiect tabu.

O a doua problemă o reprezintă ignoranţa. Cei mai mulţi chinezi nu ştiu că există o problemă în acest sens şi nici nu cunosc mijloacele prin care pot deveni donatori. Informarea insuficientă este încurajată şi de guvern, care nu consideră necesar să informeze populaţia despre donarea de organe. De fapt, guvernul se descurcă pe cont propriu, apelând la soluţii care au atras şi încă atrag critici internaţionale.

Numeroase rapoarte citate de Agenţia France Presse au relevat încă din 2005 că armata chineză este implicată pe scară largă în prelevarea de organe de la deţinuţi. Deşi iniţial autorităţile au negat practica, în cele din urmă oficialii chinezi au fost nevoiţi să recunoască. Ei s-au angajat – cel puţin formal – că, până în 2017, vor renunţa la prelevarea de organe de la deţinuţi.

A treia cauză este tot una instituţională: lipsa cadrului legislativ cu privire la donarea de organe. În acest context, apare necesitatea revizuirii unei legi datând din 2007 care interzice prelevarea de organe de la donatori vii, cu excepţia unor rude apropiate ale bolnavului.

Posibile soluţii pentru impas cronic

În mijlocul unei nevoi crescânde de organe şi a unei sărăcii acentuate, chinezii sunt dispuşi să doneze organe, chiar pentru sume cu mult mai mici decât preţul pe piaţa internaţională. Dacă occidentul, din ce în ce mai bolnav de diabet plăteşte 200.000 de dolari pentru un rinichi (cel mai solicitat organ pentru transplant, însumând aproximativ 75% dintre cereri), chinezul de rând primeşte maxim 5.000 de dolari, sumă în care sunt incluse exploatarea şi numeroasele riscuri de sănătate, cauzate atât de provenienţa incertă a organelor, cât şi de îngrijirile medicale precare după transplant.

Astfel, organizaţiile pentru drepturile omului au propus trei soluţii. În primul rând educarea populaţiei cu privire la această procedură şi la riscurile implicate, astfel încât transplanturile de pe piaţa neagră să nu mai fie atât de căutate şi de profitabile. Un sistem centralizat şi transparent în domeniu trebuie să-i încurajeze pe donatori, pe de o parte, să respecte legislaţia în vigoare şi drepturile omului şi probleme legate de etică, de partea cealaltă.

Apoi, ONG-urile susţin că Ministerul Sănătăţii ar trebui să încurajeze un stil de viaţă sănătos astfel încât tulburările de metabolism, precum diabetul, să aibă o incidenţă mai mică şi necesitatea unui transplant să fie din ce în ce mai mică.

În al treilea rând, Crucea Roşie din China a afirmat că autorităţile ar trebui să ofere ajutoare financiare familiilor donatorilor voluntari care au decedat, pentru a reduce comerţul ilegal de organe.