Un raport oficial dă dreptate băieţelului sirian

186

Mai ţineţi minte ce ar fi spus un copil sirian, în vârstă de doar trei ani, înainte să moară? „O să-I spun lui Dumnezeu tot." De când Semnele timpului a publicat știrea respectivă, pe 7 ianuarie, încă nu s-a aflat dacă este adevărată. Dar și dacă nu ar fi, orice alt copil sirian, care nu ar ajunge niciodată într-o redacţie de știri, tot ar avea ce să Îi spună lui Dumnezeu. Cu siguranţă, pentru cineva care a trăit în războiul civil sirian, o parte din aceste povești se regăsesc ca dovezi într-un raport ce incriminează Guvernul Assad.

Christiane Amanpour, de la CNN, a primit acest raport, odată cu publicaţia The Guardian. Documentul secret conţine dovezi clare ale strategiilor folosite de Guvernul Assad împotriva deţinuţilor de război, adică tortură și, în final, moarte.

Raportul de 31 de pagini a fost întocmit de către o echipă formată din Sir Desmond de Silva David Crane, ambii foști procurori la Tribunalul Special pentru Sierra Leone, Geoffrey Nice, fost procuror-șef în cazul împotriva fostului președinte iugoslav Slobodan Miloșevici, și alţi trei experţi în anatomie, antropologie și patologie medico-legală.

Membrii echipei au studiat dovezile oferite de „Caesar", un dezertor din armata siriană, a cărui ocupaţie era să înregistreze prin fotografii scene de crime. Odată cu începerea războiului civil, el și alţi colegi au primit sarcina de a fotografia și documenta corpurile fără viaţă ale persoanelor aduse la spitale militare din locurile unde fuseseră deţinuţi.

În timpul acestei perioade, dezertorul, care dorește să rămână anonim, a reușit să facă mii de copii la fotografii, pe care le-a spus pe un stick de memorie. În raport se menţionează că în prezent, prin tentative de genul acesta, au ajuns în afara Siriei aproximativ 55.000 de fotografii, iar dacă s-au făcut câte 4-5 fotografii unui singur mort, asta ar însemna aproximativ 11.000 de deţinuţi morţi.

Imaginile arată dovezi clare că majoritatea victimelor, bărbaţi între 20 și 40 de ani, au fost victime ale unui „program sistematic de tortură și omucidere". Într-un interviu pentru CNN, de Silva a spus că fotografiile îi aduc aminte de supravieţuitorii de la Holocaust. Corpurile erau într-o stare care indica nu doar că suferiseră foame, ci că înfometarea a fost folosită ca metodă de tortură la scală largă.

Războiul sirian a fost până acum ilustrat cu ajutorul fotografiilor puse pe reţelele de socializare, care au documentat cât de cât brutalitatea folosită de armată siriană. Însă până acum nu au fost analizate asemenea dovezi. CNN și The Guardian notează că nu pot confirma autenticitatea fotografiilor sau a documentelor, dar că se bazează pe integritatea echipei de investigaţie, care este cunoscută la nivel internaţional.

De asemenea, trebuie menţionat că și investigatorii, la rândul lor, au fost sceptici cu dovezile primite și au călătorit până în Orientul Mijlociu pentru a sta de vorbă cu Ceasar, pe care l-au interogat 4 zile, pentru a afla tot ce se poate despre el, despre slujba sa în armata siriană și despre provenienţa și validitatea fotografiilor. Acestea au fost predate împreună cu documente oficiale, semnate, datate și ștampilate de către autorităţile spitalelor militare, unde au ajuns persoanele decedate.

Cu toate astea, raportul menţionează clar că imaginile nu au fost luate în maniera în care o fac fotografii profesioniști la scena unei crime, ci doar ca o înregistrare a decedaţilor. Prin urmare, calitatea lor nu este îndeajuns de bună pentru a putea analiza rănile în detaliu. De asemenea, majoritatea pozelor nu arătau și spatele victimelor, prin urmare orice răni din zona aceea au fost trecute cu vederea. Iar în ultimul rând, raportul spune clar că rănile interne nu au putut intra deloc în calcul, din moment ce nu s-a făcut nicio autopsie la faţa locului.

Cu toate astea, David Crane spune că „orice procuror ar vrea să aibă acest tip de dovezi- fotografii și documente. Acestea sunt dovezi care incriminează direct mașina de ucis care este regimul sirian", citează Time. Dacă acuzaţia de crime împotriva umanităţii ar ajunge la Consiliul de Securitate al ONU sau la Curtea de la Haga, președintele sirian s-ar putea găsi în postura de a-și vedea viitorul pe tronul Siriei înfrânt.