Viaţa între două pilule: micile (ne)plăceri ale vieţii

50

A fost primul medicament creat vreodată pentru a fi luat cu regularitate de oameni care nu sunt bolnavi. Principalul său inventator a fost un catolic conservator care căuta un tratament pentru infertilitate şi care a găsit, în schimb, un garant al ei.

„Pilula a distrus instituţia căsătoriei.”

Raquel Welch, sex simbolul feminin al anilor ’70, în Daily Mail în luna mai 2010.

În anii 1940, cercetătorii japonezi au descoperit în structura anumitor plante o substanţă denumită sapogenina, care este un precursor al compuşilor steroidieni. După câţiva ani, chimistul american dr. Russel Marker a avut ideea de a sintetiza hormoni ce se puteau administra pe cale orală, hormoni obţinuţi din aceste saponine. Când a cerut sprijin financiar marilor companii farmaceutice americane, a fost refuzat. „Avem destui hormoni în organism, de ce ar fi cineva interesat de aceşti hormoni ieftini?” a fost întrebat. Marker a căutat sprijin şi în afara graniţelor americane, în Mexic, unde creşteau o serie de plante bogate în saponine, printre care yucca (o plantă ornamentală care se găseşte şi în florăriile noastre), rădăcinile de agave şi yam (asemănător napilor). Deşi yucca şi agave se găseau din abundenţă în Mexic, la vremea aceea Guvernul mexican a fost de părere că aceste plante sunt mai folositoare în industria de tequila decât în cea de hormoni. Aşa că Marker s-a orientat spre acea specie de napi numită yam, care era uşor de cultivat, ieftină şi bogată în sapogenine. A inventat un proces tehnologic de obţinere a testosteronului şi a progesteronului. Astfel a luat naştere prima pilulă contraceptivă.

„Pilula a fost învinovăţită pentru declanşarea revoluţiei sexuale printre persoanele singure şi nehotărâte, în ciuda faptului că, în anii 1960, femeile trebuiau să fie căsătorite pentru a lua pilula. Susţinătorii săi au sperat că va consolida căsătoria, uşurând povara sarcinilor nedorite; criticii săi încă acuză pilula că a promovat promiscuitatea, adulterul şi distrugerea familiei. În 1999, The Economist a numit-o cel mai important progres ştiinţific al secolului al XX-lea, în timp ce Gloria Steinem, una dintre cele mai influente feministe ale vremii, a spus că impactul pilulei este «supraestimat». Unul dintre cele mai cuprinzătoare studii internaţionale despre pilulă – 46.000 de femei monitorizate timp de aproape 40 de ani – a fost publicat în luna martie. Studiul a arătat că femeile care iau pilula au şanse mai mici de a muri prematur din orice cauze, inclusiv de cancer sau boli ale inimii, şi totuşi multe femei se întreabă încă dacă riscurile pentru sănătate nu au cumva mai multă greutate decât beneficiile oferite de pilulă.”

Nancy Gibbs, „The Pill at 50: Sex, Freedom and Paradox”, www.time.com, 22 aprilie 2010

Ce datorăm pilulei?

Pilula şi contracepţia, în general, sunt considerate printre factorii responsabili pentru libertinajul sexual şi vârsta tot mai fragedă la care tinerii îşi încep viaţa sexuală. Pornografia a pregătit terenul, dar pilula a contribuit semnificativ la declanşarea revoluţiei sexuale. Lucrurile care în urmă cu 30 de ani erau privite ca fiind „ruşinoase” şi care „nu trebuiau făcute”, au ajuns să fie acceptate mult mai uşor datorită „siguranţei” promovate de anticoncepţionale. Dacă nu mai exista riscul apariţiei unui „copil din flori” şi dacă nu se mai vedeau semnele lipsei de moralitate, nu mai exista nicio piedică în calea „micilor plăceri ale vieţii”.

Pilula a fost lansată pe piaţă ca mijloc ideal de control al apariţiei sarcinilor nedorite. Promotorilor contracepţiei le era bine cunoscut faptul că niciun anticoncepţional nu poate oferi garanţie absolută, „soluţia finală” fiind tot avortul. Sloganurile gen „mai bine să previi decât să avortezi” sau „a te păzi este un rău mai mic” au fost manipulări menite să le determine pe femei să accepte mult mai facil utilizarea pilulei. Sloganurile publicitare au ajuns să fie combătute însă de numărul mare de avorturi apărute ca urmare a folosirii cu încredere a anticoncepţionalelor.

De exemplu, în Anglia, în condiţiile în care aproape jumătate din populaţia feminină (43%) folosea pilula, cota de avorturi ar fi trebuit să coboare în mod corespunzător. Realitatea a fost complet diferită de aşteptări. Conform cifrelor oficiale oferite în 1988 de Guvernul britanic, cota avorturilor din Anglia atinsese, la data respectivă, un nivel record. Numărul avorturilor crescuse, între anii 1969 şi 1988, de la 7% la 20%. O creştere de aproape 300%. Între adolescenţi, numărul avorturilor crescuse de la 9% la 36%, de patru ori.

Într-un studiu1 despre mijloacele anticoncepţionale, realizat de Rudolf Ehmann, medic primar de ginecologie/obstetrică la spitalul cantonal Stans, Elveţia, se aduce în atenţie cazul Californiei unde 40% dintre cele 300.000-500.000 avorturi anuale sunt asociate unor rateuri ale contraceptivelor. Tot Ehmann observă că în ţările care au acceptat în stil mare contracepţia, numărul de avorturi nu numai că nu a scăzut, ci, dimpotrivă, a crescut masiv exact în aceeaşi perioadă de timp. Christopher Tietze de la Population Council din New York, declara deschis, în 1983, că, în masa populaţiei, între avort şi practica anticoncepţională se instalează un înalt grad de interşanjabilitate. Între femeile care au practicat contracepţia creşte şi numărul celor care au făcut şi avort, pentru că acesta joacă rolul de mijloc de siguranţă retroactiv.

Tipuri de pilule

Pilulele secvenţiale – dozajul de hormoni este în funcţie de perioadele lunii. Unele pilule conţin mai mulţi hormoni, altele mai puţini, mai ales în zilele dintre ciclurile menstruale.

Pilulele combinate – estrogenul si progesteronul sunt asociate de la început, iar rolul lor este acela de a opri ovulaţia. Unele limitează, altele opresc complet ciclul menstrual. Sunt pilulele cele mai utilizate.

Pilulele microprogestative (micropilulele) – conţin un singur hormon – progesteron. Se iau o dată pe zi. Rolul activ pe care-l îndeplinesc este acela de a îngroşa mucusul cervixului, în aşa fel încât spermatozoizii să nu pătrundă pentru a ajunge la ovul. Progesteronul schimbă şi consistenţa pereţilor uterini, în aşa fel încât un eventual ovul fertilizat să nu se poată fixa pe aceştia.

Riscuri nebăgate în seamă

Uneori, pentru a se realiza ceea ce se numeşte contracepţie de urgenţă, se prescriu doze mai mari de contraceptive orale pentru a fi folosite până la 72 de ore după întreţinerea de relaţii sexuale neprotejate. Contracepţia de urgenţă sau „pilula de a doua zi” este o metodă folosită îndeosebi după contactul sexual. Acţionează prin blocarea ovulaţiei şi/sau prin alte mecanisme care împiedică nidarea, modifică motilitatea trompelor uterine şi reactivitatea endometrului. Efectul anticoncepţional se datorează prevenirii ovulaţiei, fertilizării sau implantării ovulului, în funcţie de tipul contracepţiei şi momentul ciclului menstrual în care este folosită.

Multe femei tinere nu sunt conştiente de diferenţele dintre contracepţia de urgenţă şi anticoncepţionalele zilnice. Astfel de pilule pot fi luate doar de câteva ori pe an, datorită efectelor secundare ce apar la fiecare administrare. De multe ori, când tinerele ajung la spital, situaţia lor este deja critică. În plus, într-un studiu2 publicat de TIME, în luna martie a.c., s-a constatat că nu s-a înregistrat o scădere a numărului de sarcini prin introducerea acestui tip de pilulă şi nici nu s-a putut stabili nivelul ei de eficienţă.

Mijloace contraceptive au existat din cele mai vechi timpuri, surse ebraice antice, texte medicale arabe sau scrieri hinduse amintind diverse plante sau ierburi folosite în acest scop. Subiectul este abordat în Vechiul Testament. La începutul ei, cartea Geneza relatează cum, după ce a creat prima familie, Dumnezeu le-a zis: „Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă…” (1:28).

Tot Geneza aminteşte şi cazul lui Onan, care „vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori intra” la văduva fratelui său (38:9). „Ceea ce făcea Onan era o nelegiuire înaintea Domnului” (Geneza 38:10). Pornind de la acest pasaj biblic, în literatura talmudică s-a argumentat împotriva oricărei forme contraceptive. Mijloacele de contracepţie au fost admise doar în cazurile în care anumite probleme de sănătate impuneau folosirea lor. În rest, contracepţia era considerată un păcat.

Până în 1930, toate bisericile creştine au susţinut aceeaşi regulă – interzicerea contraceptivelor. Conferinţa Lambeth3 a Bisericii Angliei (1930) a marcat primul pas al îndepărtării de poziţia tradiţională, prin faptul că s-a permis folosirea formelor contraceptive artificiale în cazurile în care abstinenţa nu putea fi practicată. La începutul anilor ’60, Consiliul Naţional al Bisericilor din Marea Britanie arăta deja o atitudine mai deschisă vizavi de folosirea contraceptivelor, lăsând familiile să decidă fiecare în parte dacă doreşte sau nu să recurgă la contracepţie.

Margaret Sanger (1879-1966) este cunoscută ca fondatoare a mişcării pentru controlul naşterilor, în Statele Unite. La începutul secolului trecut, în SUA era încă în vigoare legea Cornstock, care interzicea publicarea, distribuirea sau posedarea de materiale despre medicamente contraceptive. Sanger credea că planificarea familială „va elibera femeile sărace de greutăţile economice apărute ca urmare a sarcinilor nedorite.” În 1916, Sanger deschidea, în Brooklyn, prima clinică de control al naşterilor dar, după ce a distribuit contraceptive la 400 de femei, a fost arestată şi condamnată. „Abia în 1965, odată cu decizia Curţii Supreme în cazul Griswold versus Connecticut, femeile au primit garanţia dreptului la intimitate, care includea şi dreptul de a folosi anticoncepţionale.”

Sana Loue, Martha Sajatovic (editori), Encyclopedia of Women’s Health, Kluwer Academic, Plenum Publishers, 2004, p. 45

Poziţia oficială şi radicală a Bisericii Romano-Catolice este binecunoscută şi rămâne neschimbată. Papa Pius al XI-lea emitea, în 1930, enciclica Casti Connubii, prin care se pronunţa total împotriva contracepţiei. Aceeaşi poziţie a fost susţinută şi de Papa Paul al VI-lea, în enciclica Humanae vitae (1968). Conform Bisericii Catolice, sexualitatea umană are un singur scop: procrearea. Abstinenţa de la sex şi metoda planificării familiale naturale sunt singurele forme de control al naşterii acceptate în catolicism, folosirea pilulei contraceptive fiind considerată o intervenţie umană asupra legii naturale şi, în consecinţă, un păcat. Opinii similare se regăsesc şi în unele cercuri ale anglicanilor, evanghelicilor şi în unele grupări creştine considerate fundamentaliste.

O deschidere mai mare există în cadrul Bisericii Ortodoxe. Deşi condamnă avortul şi sterilizarea permanentă, Biserica Ortodoxă permite cuplului căsătorit să decidă singur dacă doreşte să recurgă la folosirea metodelor contraceptive sau nu. Nu există declaraţii oficiale care să interzică acest lucru. Oricum, contracepţia rămâne şi azi subiect de dezbatere în interiorul marilor religii şi în cadrul diferitelor teologii. De cele mai multe ori, în aceeaşi biserică, teologii, slujitorii amvoanelor şi simplii membri laici au opinii diferite, chiar contradictorii, despre contracepţie şi folosirea pilulei.

Sfatul cui s-ascult?

Părerile privind folosirea anticoncepţionalelor sunt împărţite, nu doar de la o biserică la alta sau de la o şcoală medicală la alta, ci de la medic la medic, de la cleric la cleric şi de la femeie la femeie. Care sfat este cel mai indicat de urmat? Ştiinţa, religia, cultura locală – toate îşi dispută rolul de bun consilier. Primul pas necesar este informarea. O femeie are nevoie să se informeze despre rostul, modul de administrare, beneficiile şi efectele negative colaterale ale pilulei anticoncepţionale, înainte de a lua o decizie în acest sens.

Mijloacele potrivite pentru controlul naşterii trebuie să fie adoptate în contextul mai larg al învăţăturilor biblice despre sexualitate, căsătorie, părinţi, valoarea copiilor etc., precum şi al înţelegerii interacţiunii dintre aceşti factori. Dumnezeu a creat fiinţele umane după chipul şi asemănarea Sa. Bărbaţii şi femeile, cu capacitatea de a gândi şi de a lua decizii, trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru procrearea umană. Perpetuarea familiei umane este unul dintre scopurile lui Dumnezeu pentru sexualitatea umană (Geneza 1:28). De asemenea, sexualitatea în căsătorie este destinată să aducă bucurie, plăcere şi încântare (Cântarea cântărilor 4:16-5:1). Dumnezeu intenţionează ca, în familie, partenerii să poată avea relaţii sexuale în afara procesului de procreare (1 Corinteni 7:3-5), o comuniune care creează legături puternice şi protejează partenerii de căsătorie de la relaţii adultere. Biblia nu le interzice cuplurilor căsătorite să se bucure de plăcerile relaţiilor conjugale în timp ce folosesc măsuri pentru a preveni sarcina. Cei care aleg să aibă copii, trebuie să ţină cont de capacitatea familiei de a asigura cele necesare nevoilor întregii familii (1 Timotei 5:8), precum şi de circumstanţele sociale şi politice în care copiii vor fi născuţi (Matei 24:19).

Deciziile morale care pot fi luate cu privire la alegerea şi utilizarea agenţilor de control la naştere trebuie să decurgă dintr-o înţelegere a efectelor lor probabile asupra sănătăţii fizice şi emoţionale, a modului în care operează diverşi agenţi, precum şi a cheltuielilor financiare implicate. O varietate de metode de contracepţie, inclusiv metode de barieră, spermicide şi sterilizare, sunt mult mai evident acceptabile din punct de vedere moral. Unele metode contraceptive pot preveni eliberarea ovulului (ovulaţia), pot împiedica unirea ou – spermatozoid (fertilizare), sau pot împiedica depunerea ovulului deja fecundat (implantare). Din cauza incertitudinii cu privire la modul în care acestea vor funcţiona în anumite situaţii, ele pot fi suspecte din punct de vedere moral pentru oamenii care cred că viaţa umană începe la fertilizare. Cu toate acestea, din moment ce majoritatea ovulelor fecundate eşuează natural (chiar şi atunci când metodele contraceptive nu sunt utilizate) la implantate sau se pierd după implantare, metodele hormonale de control al naşterii şi dispozitivele intrauterine, a căror acţiune reprezintă un proces similar, pot fi privite ca moral acceptabile. Avortul, adică încetarea intenţionată a unei sarcini, nu este moral acceptabil ca metodă de control a naşterii.


1. Dr. Rudolf Ehmann, Mijloacele anticoncepţionale, material prezentat în cadrul Congresului Internaţional „World Federation of Doctors Who Respect Human Life", Dresda
2. „Study: morning-after pill doesn't reduce unwanted pregnancy", wellness.blogs.time.com, 17 martie 2010
3. Kathleen O'Grady, „Contraception and religion. A short history”, www.mum.org