Beneficiile şi riscurile descărcării emoţionale prin scris, în lumea virtuală

109

Tot mai multe persoane aleg să îşi împărtăşească cele mai intime gânduri sau cele mai supărătoare probleme de ordin sentimental, emoţional sau de sănătate în mediul online. Deşi eliberarea emoţională prin scris este benefică pentru cel care o practică, în unele cazuri exerciţiul se poate întoarce împotriva acestuia, cauzând mai mult rău decât bine.

Folosirea jurnalelor online şi a blogurilor de către pacienţii care suferă de boli grave, pentru a împărtăşi experienţele prin care trec, le întăresc acestora sentimentul de susţinere socială construit cu ajutorul cititorilor însemnărilor, notează Natcom. S-a făcut un studiu la care au participat 121 adulţi care suferă de afecţiuni precum Alzheimer, cancer, HIV sau diabet de tipul 1. Aceştia împărtăşeau prin intermediul blogului experienţele lor legate de sănătate, în medie, de doi ani. Ei scriau de aproximativ trei ori pe săptămână şi primeau, în medie, două comentarii la o postare. Rezultatele studiului au arătat că cei care scriau mai des simţeau o mai mare susţinere din partea cititorilor, iar cu cât autorii blogului simţeau mai mult sprijin social, cu atât aveau un sentiment mai puternic de creştere personală. De asemenea, bloggerii care duceau lipsa sprijinului familiei au înregistrat cele mai importante beneficii ale activităţii de blogging.

De asemenea, cercetătorii de la Universitatea din Haifa, Israel, au descoperit că împărtăşirea gândurilor şi sentimentelor prin intermediul blogurilor ar putea fi benefică pentru adolescenţii cu probleme social-emoţionale, informează BBC. O parte dintre participanţi au folosit bloguri publice, care nu permit comentarii, alţii au scris pe un blog public unde cititorii puteau comenta articolele, iar alţii au păstrat scrierile confidenţiale, în jurnale personale pe un calculator. Efectele pozitive ale exerciţiului au fost experimentate de toţi participanţii, însă cele mai multe beneficii au fost înregistrate în cazul voluntarilor care au folosit bloguri publice care permiteau comentariile.

Cu toate acestea, există şi o latură negativă a împărtăşirii sentimentelor şi experienţelor în mod public, în „lumea virtuală". Există riscul ca autorul blogului să devină ţinta atacurilor cibernetice, iar anumiţi utilizatori să posteze comentarii injurioase, răutăcioase sau abuzive care pot dăuna stării de sănătate psihică a persoanei. De asemenea, există riscul dezvoltării unei dependenţe de internet şi pot apărea chiar tulburări sau privări de somn.

În cazul cercetării realizate de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Haifa, puţine comentarii din sutele primite au fost abuzive sau răutăcioase, susţine unul din autorii studiului, profesorul Azy Barak. El s-a declarat impresionat de câţi cititori s-au oferit să dea o mână de ajutor bloggerilor care îşi împărtăşeau experienţele. El subliniază însă necesitatea monitorizării în cazul aplicării metodei bloggingului terapeutic, pentru a nu obţine rezultate negative care pot face rău pacientului.

În 1986, profesorul James W. Pennebaker publica o lucrare în care arăta că scrisul ar putea să îi facă pe oameni mai sănătoşi. Ideea i-a venit după ce a observat că persoanele care au trăit o experienţă sexuală traumatizantă aveau mai multe şanse de a dezvolta probleme de sănătate mai târziu, precum hipertensiune arterială sau cancer. Explicaţia acestui fenomen este faptul că persoanele care au trecut printr-un astfel de episod dureros aveau tendinţa de a nu-l împărtăşi, de a-l ţine secret.

De asemenea, un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Auckland, Noua Zeelandă, arăta că efectele povestirii în scris a momentelor dificile sau traumatizante trăite, alături de sentimentele şi trăirile experimentate în acele momente poate ajuta atât la depăşirea acelor evenimente dureroase, dar şi la vindecarea rănilor fizice.

Rezultatele metodei s-ar putea să nu fie valabile pentru toţi pacienţii. De exemplu, un studiu a arătat că persoanele cu o tărie sufletească puternică au experimentat o creştere a nivelului anxietăţii atunci când au fost rugate să se confeseze prin scris.