De ce mai multă tehnologie în şcoală nu înseamnă neapărat performanţe şcolare mai bune?

511

„Soluţia la criza educaţiei publice este mai degrabă eliminarea tehnologiei, nu creșterea utilizării ei acasă și la școală." Această declaraţie a unui profesor universitar american, într-un articol publicat recent pe Psychology Today, este într-un contrast puternic cu tendinţele actuale ale sistemului de educaţie românesc, aflat în plin proces de „reformare prin tehnologizare".

Fără îndoială, tehnologia este văzută ca un panaceu al momentului pentru educaţia publică de azi. Sute de milioane de dolari sunt cheltuite pentru obtinerea de iPad-uri și alte tablete și așezarea lor în mâinile celor mai mici elevi, a notat Dr. Jim Taylor, profesor de psihologie la Universitatea din San Francisco.

Deși, evidenţiază Taylor, procesul de echipare tehnică a şcolilor americane este în sine un succes, rezultatele nu se văd atât de limpede. SUA încă se situează spre mijlocul clasamentului la testele internaţionale, precum PISA și TIMSS. Convingerea lui Taylor este însă că, în ciuda acestor evidenţe, America nu se confruntă cu o criză a educaţiei publice. Mai degrabă, este o criză a sărăciei care acţionează ca un cerc vicios și din care mult prea mulţi copii nu pot ieși. În acest context, se întreabă el, „de ce am crede că tehnologia este soluţia la problemele învăţământului public?"

Contrar părerii unor specialiști care susţin că tehnologia poate transforma educaţia prin implicarea elevilor și învăţarea în ritmul lor propriu, nu există nici dovezi știinţifice clare că tehnologia produce rezultatele educaţionale mai bune.

România, care la rândul ei are probleme la testele internaţionale, se află în plină campanie de „digitizare" a educaţiei. „Dacă trăim într-o eră digitală nu poţi să nu adaptezi școala în concordanţă cu această eră. Cercetările ne arată că procesul de învăţare atunci când se folosesc instrumentele digitale este mult mai rapid", a spus ministrul Remus Pricopie într-o emisiune difuzată de ProTv.

Intenţiile ministrului în acest sens au fost făcute publice de mai mult timp. Practic, începând cu anul școlar următor, cei mai mici elevi ai școlii vor avea pe băncile lor manuale digitale.

Această iniţiativă este acceptată cu rezerve atât de părinţi, care sunt nevoiţi să investească în noua tehnologie, cât și de specialiști, care întrevăd și anumite efecte negative. De exemplu, psihologii atrag atenţia asupra faptului că demersul ar trebui să funcţioneze complementar metodelor clasice de predare. „Tehnologia nu e bună sau rea în sine, depinde cum o folosim… Ea nu trebuie să interfereze cu abiliăţile copilului de a scrie frumos şi caligrafic sau de a rezolva aritmetică de bază. Dacă interferează, ne-am prăbuşit ca generaţie… ", a conchis dr. Daniel David, preşedintele Asociaţiei de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România, citat de Ziarul de Cluj.

Dacă nu aceasta este soluţia ideală, atunci unde ar putea fi identificată? În opinia lui Taylor, secretul succesului constă în calitatea profesorilor care, la rândul ei, produce elevi bine pregătiţi. Această constatare este confirmată de ţările de top în ceea ce privește educaţia, precum Finlanda și Coreea de Sud, unde cei mai buni absolvenţi de facultate devin profesori. O consecinţă firească a acestei situaţii este că meseria de cadru didactic este respectată și bine recompensată. Adică, exact ceea ce lipsește nu doar sistemului de educaţie american, ci și celui românesc.