Putem trăi fără Internet, dar de ce am face-o?

280

„Nu voi mai intra pe Internet un an de zile." Acesta este angajamentul pe care l-a anunţat Paul Miller, contributor la blogul The Verge și tipul de abordare pe care Tom Chatfield îl analizează într-un material BBC intitulat „Pauza de tehnologie".

„Simt că am analizat Internetul numai de aproape," și-a motivat Miller decizia. „A fost o prezenţă personală și generalizată în viaţa mea pentru mai mult de 10 ani și am petrecut în medie peste 12 ore pe zi în faţa unui terminal conectat la Internet (laptop, iPad, Xbox), ca să nu mai spun de Internetul la care mă ţine conectat smartphoneul," a explicat bloggerul. „Acum vreau să văd Internetul de la distanţă."

Rămâne de văzut dacă experimentul lui Miller ne va învăţa ceva nou despre viaţă însă, așa cum puncta Tom Chatfield în analiza BBC, o astfel de abordare riscă să promoveze o falsă dihotomie între timpul petrecut online și timpul petrecut offline. „Mi se pare periculos," avertizează Charfield, „să crezi că timpul petrecut offline este inerent mai bun decât cel petrecut online și că a face faţă traiului modern e mereu o luptă între timpul de calitate petrecut departe de tehnologie și timpul lipsit de calitate, petrecut folosind tehnologia."

Chatfield e de părere că „o astfel de dihotomie nu ajută pe nimeni", deși recunoaște că, pentru prima dată în istorie, oamenii petrec majoritatea timpului lor „în priză", conectaţi la o formă oarecare de dispozitiv digital. Ca urmare a rolului tot mai intim pe care tehnologia îl joacă în vieţile noastre, definiţia stării normale – modul „default" în care experimentăm lumea și îi experimentăm pe oamenii din viaţa noastră – se schimbă.

În aceste condiţii, se întreabă Chatfield, „cum poate cineva să prospere în era digitală?". În cartea care poartă ca titlu exact această întrebare, Chatfield apără ideea că, datorită asocierii cu tehnologia, omul trăiește în mai multe tipuri de timp, fiecare valoros, prin faptul că furnizează resurse diferite.

„Mi-e ușor să enumăr resursele la care am acces atunci când sunt conectat," spune Chatfield. „Legat la mintea lumii, am capacităţi cutremurătoare de cercetare și de comunicare. Pot căuta informaţii, sau îi pot întreba pe alţii și pot explora răspunsurile lor – în câteva secunde. Pot coordona eforturi, pot colabora și pot schimba idei cu viteza luminii. Pot găsi în doar câteva site-uri mai multă informaţie decât cea cuprinsă de multe biblioteci cu un secol în urmă."

„Mai puţin evidente sunt resursele la care pot apela atunci când operez 'scos din priză'," spune Chatfield. La starea aceasta nu ne-am gândit prea mult, de-a lungul istoriei, însă dacă nu vom căuta intenţionat să o înţelegem astăzi, e posibil să descoperim că ea va fi, în curând, o resursă pe cale de dispariţie, atrage atenţia autorul.

El subliniază nevoia de a face un efort pentru a profita de diferitele potenţialităţi ale fiecărei stări – online și offline – obiectiv pentru care este necesar, din start, să recunoaștem existenţa acestor diferenţe.

Toate instrumentele au avantajele și dezavantajele lor, spune Chatfield. Totuși e prea mult să faci un „fetiș" din puterea pe care ţi-o conferă tehnologia, fiindcă riști să confunzi computerul – creaţie umană – cu un fel de biologie străină care trebuie testată de la distanţă, în loc să îl vezi ca pe încă o oportunitate care trebuie înţeleasă, provocată și maximizată.

„Nicio mașină nu ne poate spune ce să facem cu timpul nostru: ne poate doar ajuta să îl cheltuim," conchide analistul. Depinde de noi să nu devenim atât de „ocupaţi cu a ne număra obiceiurile proaste ale vieţii", spune Chatfield, încât să uităm să trăim efectiv.

Citește și: Manifestul pentru Sabat scoate tinerii din priză