trecerea timpului

Două lumi

În primii ani ai vieţii, în care privim cu ochii holbaţi la lume, avem impresia că e așezată pe temelii tari, care nu se vor surpa niciodată. Că lumea așa cum o vedem din braţele părinţilor și bunicilor, e lumea cu care vom rămâne până la capăt, dacă biruiește vreodată gândul să meargă spre vreun capăt. Dar caruselul începe să se pună în mișcare, mai întâi foarte lent, pe urmă lent, pe urmă repejor, repede, foarte repede, ameţitor, tot mai accelerat, până când…