De ce nu se poate apăra Europa? Răspunsuri dure de la experţi evrei

8216

Ceea ce surprinde cel mai mult în cazul atentatului din Bruxelles nu este faptul că au murit din nou oameni nevinovaţi, ci cât de nepregătite sunt forţele de securitate în prevenirea unor situaţii de acest gen. Dacă în locul serviciilor speciale belgiene ar fi fost alte structuri de ordine, situaţia ar fi fost diferită? De pildă, dacă aeroportul sau metroul ar fi fost păzite de soldaţi israelieni, oare cât succes ar fi avut atentatorii? Sunt întrebări pe care unii chiar și le pun în mod serios, de aici derivând și sfaturile pe care europenii poate ar trebui să le ia în considerare.

„Acum vreo două luni, forţele de securitate belgiene au găsit un apartament în care se afla Abdeslam și se pare că, după legea belgiană, nu se poate intra într-un apartament noaptea, chiar dacă ai mandat. Deci au așteptat până dimineaţă, iar dimineaţă el nu mai era acolo. E absurd, dar asta este situaţia”, spune Ely Karmon, expert în terorism internaţional la Centrul Interdisciplinar Herzliya din Israel. „Drepturile omului sunt importante, dreptul la viaţă este mai important! … În Belgia nu s-a făcut nimic”, este concluzia seacă a acestuia.

Nici în  Franţa nu s-a făcut mai mult, susţinea imediat după ultimele atentate de la Paris ziaristul Ronen Bergman, de la cotidianul israelian Yediot Aharonot, care avea acces la date provenite de la serviciile de specialitate israeliene. „Este clar că a fost vorba de un fiasco fără precedent” al serviciilor de informaţii franceze.

Masca trasă jos

Pe măsură ce s-au limpezit apele după carnagiul de la Paris, a devenit tot mai clar că serviciile secrete franceze aveau suficiente informaţii despre celulele teroriste și cu toate acestea nu au reușit să le destructureze. De ce? Fiindcă „nu s-a întâmplat nimic”, scria atunci Bergman, referitor la reticenţa Franţei de a asculta sfatul Israelului și de a achiziţiona echipament electronic performant. În plus, „francezii s-au dovedit foarte reticenţi la tot ce are de-a face cu schimbul de informaţii”, a susţinut mai departe Bergman.

Belgienii nu au făcut acum decât să calce pe urmele vecinilor lor. Pini Schiff, fost director de securitate la Aeroportul Ben Gurion din Israel, a declarat pentru Associated Press că recentele atacuri de la Bruxelles pot fi considerate „un eșec colosal” pentru serviciile de securitate belgiană și că „șansele ar fi fost foarte mici” ca un astfel de atac să fi avut sorţi de izbândă în Israel.

Practic, Schiff, intenţionat sau nu, trage jos vălul neputinţei de pe faţa celor care ar fi trebuit să nu permită un masacru în inima Europei. Iar Israelul este, în momentul de faţă, în măsură să ofere lecţii importante. „Există o impresionantă experienţă în Israel, care este recunoscută pe plan internaţional, cu privire la modul de contracarare al acestui tip de incidente prin crearea mai multor inele și zone de securitate în jurul aeroporturilor”, comentează Lerman, fostul șef adjunct al Consiliului Naţional de Securitate israelian. Problema este că în trecut factorii de decizie europeni au avut tendinţa de a respinge sfaturile experţilor de securitate israeliene.

Și profesorul Jonathan Fine, expert israelian în antiterorism, atrage atenţia asupra suitei de erori care s-au ţinut lanţ în gestionarea luptei antiteroriste transferate pe tărâm european. „Voi, în Europa, aveţi un elefant imens în mijlocul sufrageriei şi toată lumea se uită în altă parte”, spune Fine. În opinia profesorului, ignorarea gravităţii problemei pare să fie o cauză fundamentală a situaţiei de facto din prezent. Evident, decidenţii politici poartă principala responsabilitate pentru gestionarea ineficientă a pericolului terorist, iar în această privinţă profesorul israelian este tranșant: „Întrebarea este când (politicienii, n.r.) se vor trezi, după al treilea atac, după al patrulea atac? Şi sper că atunci când se vor trezi să nu aibă o reacţie isterică, ci una echilibrată.”

Sfaturi pentru cei cu experienţă ceva mai puţină

Experienţa de care vorbește Jonathan Fine nu este acumulată peste noapte, fiind rezultatul direct al colectării de date, dar și al știinţei prelucrării acestora. „Cheia succesului securităţii trebuie sa fie informaţia, în sensul larg al cuvântului. De prea mulţi ani, din motive întemeiate, europenii au neglijat necesitatea unor măsuri eficiente de securitate.” Până la urmă, trebuie acceptat faptul că europenii sunt încă novici în actualul gen de război pe care trebuie să îl poarte. „Pentru europeni, aceasta este o nouă provocare, dar noi am avut de a face cu teroriști cu Kalașnikovuri de de ani de zile, iar Israelul are experienţă atunci când vine vorba de prevenirea și confruntarea cu provocările teroriste”, spune și Itamar Graff, oficial al agenţiei de cooperare internaţională din cadrul Ministerului israelian al Apărării.

Mena Bacharach, expert internaţional privind securitatea aeronautică israeliană, a semnalat faptul că „liderii europeni nu au realizat că, în ultimii cinci ani, s-a petrecut o mare schimbare. Sunt un milion de imigranţi din locaţii foarte problematice care au intrat pe continent, iar acești lideri trebuie să-și schimbe atitudinea.” În această privinţă, sfatul specialistului este tranșant, chiar dacă exprimat într-o formulă ceva mai plastică: „Politicienii pot lua o lecţie de la noi, nu să se ocupe de ţânţari, ci de mlaștină. Este necesar să sece mlaștina.”

Ce se poate afirma cu siguranţă este că, pe fond, israelienii propun o politică de forţă ceva mai concretă. Însă nu de puţine ori au atras critici internaţionale pentru maniera dură în care serviciile lor speciale se raportează faţă de palestinieni. Dacă aceasta va fi o soluţie viabilă și pentru Europa în relaţia sa cu teroriștii rămâne un punct deschis pentru discuţii. Deocamdată, trebuie să constatăm că variantele propuse de decidenţii europeni nu par să fie prea eficiente. Însă nici israelienii nu par să fi găsit soluţia pentru pace nici la ei acasă.

DISTRIBUIE: