Alimentaţia raw-vegană: mai puţin decât pare

Atât pacienta, o tânără abia trecută de vârsta majoratului, cât și mama ei au răsuflat ușurate. Simptomele fetei, care păruseră a fi de cauză cardiacă, aveau alte explicaţii. Se pregăteau să plece, când mama m-a întrebat: „Fiica mea nu mai are menstruaţie de ceva timp și nu găsim cauza acestei probleme.” M-am întors spre tânăra pacientă: „Ești cumva pe o dietă de crudităţi?” Am citit surpriza pe faţa ei. „Da! Cum v-aţi dat seama?” „Amenoreea secundară este o consecinţă frecventă a dietei raw-vegane”, i-am răspuns.

Mit: Mâncărurile „raw”, sau crude, sunt mai nutritive.

Alimentaţia crudivoră (raw-vegană) se bazează în mare parte sau exclusiv pe alimente negătite și neprocesate, cum ar fi fructele, legumele, nucile, seminţele și leguminoasele încolţite. Unii practicanţi consumă și lactate nepasteurizate sau chiar carne și pește crud (Craig, Mangels și American Dietetic Association 2009), iar alţii consumă chiar și alimente gătite, fiind consideraţi crudivori dacă peste 70% din alimentaţia lor este crudă (Koebnick, Strassner et al. 1999). De fapt, unele alimente considerate „crude” sunt gătite, dar la temperaturi sub 48 °C (Raba, Iancu et al. 2019). Susţinătorii alimentaţiei crude aduc numeroase argumente pentru alegerea lor, principalul fiind că gătirea ar distruge o parte considerabilă din nutrienţii din alimente. În realitate, chiar dacă în procesul de gătire anumiţi nutrienţi, precum vitamina C și unele vitamine B, pot suferi diminuări semnificative, se pare că ceea ce rămâne este suficient pentru nevoile organismului (Wanjek 2013). În același timp, gătirea poate facilita eliberarea anumitor nutrienţi prin descompunerea fibrelor și a pereţilor celulari, iar unele metode de preparare chiar cresc biodisponibilitatea nutrienţilor (cât de bine sunt absorbiţi și folosiţi de organism) și calităţile fizico-chimice ale alimentelor (Raba, Iancu et al. 2019).

Beneficiile și riscurile alimentaţiei raw-vegane

Există studii care indică beneficii ale alimentaţiei crudivore, dar sunt limitate în ce privește numărul, durata și participanţii (majoritatea se desfășoară pe o perioadă de sub un an, unele doar 1-3 luni). Beneficiul principal este scăderea în greutate, ce duce la reducerea glicemiei și a tensiunii arteriale. S-au mai înregistrat scăderea lipidelor din sânge și o reducere a markerilor inflamatori, ca la orice alimentaţie vegetariană (Pahlavani și Azizi-Soleiman 2023; Raba, Iancu et al. 2019). Unii pacienţi au raportat o îmbunătăţire a calităţii vieţii, iar la pacienţii cu fibromialgie s-a observat o îmbunătăţire a simptomelor articulare (Raba, Iancu et al. 2019). Totuși, nu se știe dacă efectele pozitive persistă pe termen lung, deoarece foarte puţine persoane reușesc să menţină timp îndelungat o astfel de alimentaţie.

Ce se întâmplă când durata alimentaţiei crudivore depășește un an? Un studiu realizat pe 515 subiecţi (216 bărbaţi și 297 de femei), pe o durată medie de 3,7 ani, a evidenţiat două efecte îngrijorătoare (Koebnick, Strassner et al. 1999). Peste o treime din femeile sub 45 de ani au acuzat amenoree (absenţa menstruaţiei pentru minimum trei luni); nu se cunoaște cauza exactă a amenoreei în contextul alimentaţiei raw-vegane, dar este clar că există perturbări în organismul acestor femei. Un al doilea aspect evidenţiat de studiu a fost pierderea excesivă în greutate – bărbaţii au pierdut în medie 9,9 kg, iar femeile, până la 12 kg. Astfel, indicele de masă corporală (IMC) al celor studiaţi a coborât sub standardul considerat sănătos, 14,7% dintre bărbaţi și 25% dintre femei având un IMC sub 18,5 kg/m². Deși, în multe contexte, pierderea în greutate este privită ca o realizare, aceasta devine problematică atunci când traversează graniţa sănătăţii. Datele sugerează că persoanele studiate nu s-au hrănit într-un mod echilibrat sau suficient.

Rezultatele acestui studiu, asemenea celor despre beneficiile alimentaţiei crudivore, trebuie abordate cu prudenţă, fiindcă nu oferă certitudini. Relevanţa acestui studiu observaţional (cu un număr relativ mic de participanţi) este totuși amplificată de metoda folosită pentru evaluarea procentului de alimente crude consumate. Observaţiile au indicat că problemele enumerate anterior erau corelate direct cu cantitatea de hrană crudă ingerată, sugerând o posibilă cauzalitate. Alte efecte negative observate în diverse studii au fost: scăderea colesterolului bun (HDL), creșterea homocisteinei și scăderea nivelului de licopen (Koebnick, Garcia et al. 2005), scăderea masei osoase (Fontana, Shew et al. 2005) și eroziuni dentare (Ganss, Schlechtriemen și Klimek 1999).

Alimentele crude sunt sănătoase, dar și cele gătite au beneficiile lor. Mâncarea gătită, pe lângă faptul că poate fi delicioasă, ne poate ajuta să asimilăm mai bine anumiţi nutrienţi. Este imperativ să ne amintim că experienţa alimentară este în mod intrinsec legată de percepţia noastră asupra sănătăţii și a bunăstării. Astfel, o alimentaţie echilibrată, care cuprinde ambele categorii, poate fi considerată ideală: să mâncăm și salate proaspete, dar și o supă caldă. Dacă vă gândiţi să încercaţi alimentaţia raw-vegană, nu aș recomanda această aventură pentru mai mult de o lună.

Bibliografie

• Craig, W. J., Mangels, A. R., și American Dietetic Association (2009), „Position of the American Dietetic Association: Vegetarian diets”, în Journal of the American Dietetic Association, vol. 109, nr. 7, pp. 1266–1282.
• Fontana, L., Shew, J. L., et al. (2005), „Low bone mass in subjects on a long-term raw vegetarian diet”, în Archives of Internal Medicine, vol. 165, nr. 6, pp. 684–689.
• Ganss, C., Schlechtriemen, M., și Klimek, J. (1999), „Dental erosions in subjects living on a raw food diet”, în Caries Research, vol. 33, nr. 1, pp. 74–80.
• Koebnick, C., Garcia, A. L., et al. (2005), „Long-term consumption of a raw food diet is associated with favorable serum LDL cholesterol and triglycerides but also with elevated plasma homocysteine and low serum HDL cholesterol in humans”, în The Journal of Nutrition, vol. 135, nr. 10, pp. 2372–2378.
• Koebnick, C., Strassner, C., et al. (1999), „Consequences of a long-term raw food diet on body weight and menstruation: Results of a questionnaire survey”, în Annals of Nutrition and Metabolism, vol. 43, nr. 2, pp. 69–79.
• Pahlavani, N., și Azizi-Soleiman, F. (2023), „The effects of a raw vegetarian diet from a clinical perspective; review of the available evidence”, în Clinical Nutrition Open Science, vol. 49, pp. 107–112.
• Raba, D. N., Iancu, T., et al. (2019), „Pros and cons of raw vegan diet”, în Advanced Research in Life Sciences, vol. 3, nr. 1, pp. 46–51.
• Wanjek, C. (2013), „Reality check: 5 risks of raw vegan diet”, în Live Science (online), 15 ianuarie 2013, disponibil la https://www.livescience.com/26278-risks-raw-vegan-diet.html [accesat la 29 octombrie 2023].